Fratele Pierre-Zachée nu e stilul James Bond. Mai degrabă e stilul „musca asta are şi ea dreptul să trăiască!”… Însă călugării, dacă nu ştiaţi, poartă o taină cu ei. Altfel spus, sunt surprinzători atunci când te aştepţi mai puţin…
Săptămâna trecută fratele nostru a fost în Franţa pentru o sesiune de teologie. La sfârşitul acesteia a ajuns în Toulon, un oraş din sud, să vadă pe cineva. Aşteptându-l pe cel cu care trebuia să se întâlnească, s-a aşezat pe nişte trepte în faţa unui centru comercial din oraş şi a început să îşi mănânce liniştit sandvişul.
La un moment dat fratele a văzut un bărbat care fugea în direcţia scărilor. După câteva secunde, o altă persoană, îmbrăcată în albastru, a apărut fugind după cel dintâi. Fratele Pierre-Zachée a apucat să mai vadă şi o geantă pe care bărbatul o ţinea în mână. Ambii urmau să treacă pe lângă locul unde se afla el.
Fără să aibă timp să se gândească, fratele şi-a lăsat sandvişul, s-a ridicat şi la prins pe tânăr în braţe. Din cauza vitezei amândoi şi-au pierdut echilibrul şi s-au rostogolit pe treptele respective până jos, câţiva metri buni. Apoi s-au ridicat, hoţul s-a întors spre el supărat, cu aerul de a-l lua la rost… Însă văzându-l pe călugăr în faţa lui, a rămas complet fără reacţie! N-a mai spus nimic şi nici măcar n-a fugit mai departe, deşi ar fi avut timp.
După câteva clipe paznicul a apărut pe scări, i-a strigat fratelui să îl prindă. Călugărul a pus din nou mâna pe el şi totul s-a terminat în următoarele secunde. Omul albastru a plecat cu tânărul, fără să îi zică nici măcar mulţumesc fratelui. Care s-a întors să îşi termine sandvişul, înainte de a merge mai departe.
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu