„Dorinţa profundă a lui Ioan de-a lungul întregii sale vieţi a fost să rămână în preajma Mielului, să trăiască cea mai mare apropiere posibilă cu El. Aceasta este vocaţia sa şi dorinţa cea mai mare a inimii sale: „Învăţătorule, unde locuieşti?” Isus răspunde cu un mare realism: „Veniţi şi vedeţi.” Nu se poate explica unde locuieşte, acest mister nu poate fi decât descoperit, descoperit în tăcere. Vocaţia lui Ioan, încă de la început, este deci o legătură personală cu Isus, o legătură de iubire. A rămâne în preajma Mielului, a fi cu El, a fi cât mai aproape cu putinţă de El, iată aspectul cel mai profund al vocaţiei creştine”. (Părintele Marie-Dominique Philippe, „Cele trei înţelepciuni”, 1994)
A fi un alt Ioan
„Trebuie să îndrăznim să spunem că din toată Scriptura, Evangheliile sunt cele mai preţioase, şi că dintre Evanghelii, cea a lui Ioan este cea mai preţioasă, pe care nimeni nu o poate înţelege dacă nu s-a odihnit la pieptul Mântuitorului şi nu a primit-o de la Isus pe Maria ca Mamă. Şi pentru a fi un alt Ioan, trebuie să devenim astfel încât să ne auzim ca şi Ioan numiţi de Isus ca fiind Isus însuşi.” (Origene)
Vulturul
„Acest evanghelist a ales ca temă de preferinţă a cărţii sale dumnezeirea Mântuitorului, după care este egal cu Tatăl şi Fiu unic al lui Dumnezeu. Din acest motiv Ioan a fost comparat cu un vultur, căci vulturul este pasărea care se înalţă cel mai sus în văzduh. Ascultaţi deci această Evanghelie cu o atenţie extremă. Iar eu vă voi explica pe rând toate textele, aşa cum mă va ajuta Domnul să o fac.” (sfântul Augustin)
Teologul
„Din grupul ucenicilor, Fiul şi-a ales unul pe care îl iubea în mod deosebit şi ale cărui scrieri dau mărturie că şi el îşi iubea Învăţătorul în acelaşi fel: Ioan. Interpretul cel mai profund al misterului lui Cristos, acesta a fost desemnat de Biserica primară ca teologul prin excelenţă. În momentul ultim al lucrării sale mântuitoare la cruce, Isus, printr-un adevărat testament, i-a încredinţat-o pe Maica sa, pentru ca să formeze împreună celula vie primitivă a Bisericii sale” (Hans Urs Von Balthazar)
Ioan, contemplativul
„Isus i-a încredinţat-o lui Ioan pe Fecioara Maria pentru a îi fi ca şi un fiu. Fecioara ascultătoare va avea grijă de el aşa cum a avut grijă de Isus la Nazaret, făcâdu-l să crească în acelaşi fel ca în cei 30 de ani de viaţă ascunsă la Nazaret. „Casa Mariei” de la Efes este deci într-un fel ca o primă mănăstire în care Ioan va adânci cu putere misterul lui Cristos împreună cu Maria, într-o viaţă de tăcere, de rugăciune şi de contemplaţie care va avea o posteritate imensă, întrucât toată Biserica mariană, Biserica călugărilor şi a călugăriţelor, centrată pe viaţa de rugăciune, pe contemplaţie şi pe aprofundare misterului lui Cristos, departe de lume, în tăcerea unei vieţi ascunse, este legată într-un fel de ceea ce au trăit Maria şi Ioan. Primii călugări îl numeau pe Ioan „părintele” lor, aşa cum îl menţionează Evagrie Ponticul, iar Epifan din Salamina confirmă că aceştia se reuneau pentru a imita „viaţa Mariei şi a lui Ioan la Efes”. Mai târziu, sfântul Augustin şi mulţi alţii îl vor desemna pe Ioan ca model al vieţii contemplative: „Ioan se află la originea spiritualităţii noastre celei mai înalte. Ca şi el, cei care trăiesc în tăcere cunosc acest dialog misterios al inimilor, invocă prezenţa lui Ioan şi inima lor se înflăcărează.” (Patriarhul Ecumenic Atenagoras, 1972)
Ioan, fiul Mariei
„Numele ucenicului era Ioan. Fiul lui Zebedeu, apostol şi evanghelist, Ioan este cel care a auzit de pe cruce cuvintele lui Cristos: „Femeie, iată fiul tău”. Acesta era un testament admirabil. Ieşind din această lume, Cristos îi dăruieşte Maicii sale un om care îi va fi ca un fiu: Ioan. I-o încredinţează. În urma acestui dar, a acestei încredinţări în mâinile sale, Maria devine mama lui Ioan. Maica lui Dumnezeu a devenit maica omului. Din clipa aceea, Ioan a luat-o „la el” şi a devenit pe pământ păzitorul Maicii Învăţătorului său. Copiii au un drept şi o obligaţie de a avea grijă de mama lor. Dar, mai ales, Ioan devine prin voia lui Cristos fiul Maicii lui Dumnezeu. Iar prin Ioan, fiecare om devine fiul ei.” (Fericitul Ioan-Paul al II-lea, predică la Fatima, 13 mai 1982)

Lasă un comentariu