Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului? (Mih 6,6-8)
Trezind în adâncul sufletelor noastre o profundă sinceritate ne lăsăm cu toţii interpelaţi acum, în ajunul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor, de această întrebare pe care orice credincios din timpul profetului Mihea (sec. VIII Î.C.) şi-o punea atunci când voia să se apropie de Templu pentru a dobândi bunăvoinţa Domnului: Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului?
Pe cine sau ce vom purta noi în rugăciune înaintea Domnului în aceste zile? Săptămâna de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor ne oferă o ocazie specială de a ne îndrepta privirea către multiplele situaţii în care creştini din mai multe colţuri ale lumii se văd nevoiţi să-şi trăiască credinţa în condiţii deosebite, condiţii care le cer sacrificii ori suferinţe ieşite din comun. O astfel de situaţie o reprezintă comunitatea creştină din India unde creştinii, pe lângă apartenenţa la diferite culte, se văd nevoiţi să trăiască despărţiţi din cauza organizării în caste a societăţii lor.
Nici în ţara noastră nu lipsesc situaţiile în care unitatea dintre creştini ar da mai multă credibilitate mesajului evanghelic, atât de necesar redresării morale a societăţii româneşti. Semnificativ, în acest sens, este mesajul pe care sfântul părinte papa Benedict al XVI-lea l-a adresat, în 2012, sanctităţii sale, Bartolomeu I, patriarhul ecumenic de Constantinopol, cu ocazia sărbătorii sfântului Andrei. Referindu-se la situaţia omului de astăzi, situaţie în care se află, mai mult sau mai puţin, şi omul din România, sfântul părinte papa spune, printre altele, că: „Provocarea cea mai urgentă, asupra căreia ne-am aflat întotdeauna în deplin acord, este astăzi cea a modului în care să fie vestită iubirea milostivă a lui Dumnezeu omului timpurilor noastre, adesea atât de împrăştiat, incapabil, uneori, de o reflecţie profundă asupra sensului însuşi al existenţei sale, luat ca atare pornind de la proiectele şi utopiile care nu pot decât să-l lase dezamăgit. Biserica nu are alt mesaj decât „Evanghelia lui Dumnezeu” (Rm 1,1) şi nu are altă metodă decât anunţul apostolic, susţinut şi garantat de mărturia sfinţeniei vieţii păstorilor şi a poporului lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a spus că „secerişul este mare” (Lc 10,2), iar noi nu ne putem permite ca el să se piardă din cauza slăbiciunilor noastre şi a diviziunilor dintre noi.”
Conştienţi de responsabilitatea noastră de a face tot mai credibil mesajul evangelic pe care ne străduim să-l vestim şi să-l trăim, vă invit să ne înfăţişăm înaintea Domnului în bisericile noastre purtându-ne în rugăciune unii pe alţii şi mai ales pe acei creştini care au nevoie de susţinerea noastră frăţească.
Cu binecuvântare,
Dr. Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu