Sâmbătă 23 februarie 2013, la 14.30, învăţătură cu fratele Dan
„(…) Realitatea are ceva infinit. Nu voi putea spune niciodată „cunosc desăvârşit inima omului”. Nu voi putea spune niciodată că am atins profunzimea inteligenţei umane. Inteligenţa care cercetează realitatea, care scrutează inteligenţa umană şi care încearcă să coopereze cu omul, are ceva cvasi-infinit. Iar această căutare infinită a adevărului mă pasionează deoarece în fond, ea ne permite să revenim mereu la cel care este sursa a toate. De exempu o viziune de înţelepciune nu prea mai există astăzi din punct de vedere filozofic, în vreme ce ea este de o bogăţie inepuizabilă atunci când am descoperit existenţa lui Dumnezeu şi atunci când am descoperit că sunt dependent de această realitate primă în adâncul fiinţei mele, că există un creator, un creator a ceea ce sunt, al fiinţei mele, al sufletului meu spiritual. În această lumină pot încerca fără încetare să înţeleg importanţa şi interesul a ceea ce sunt, al prietenului meu şi al lumii. Aici cred că există o privire contemplativă infinită. În fond, filozofia a devenit repetitivă deoarece ea nu mai este contemplativă” (Interviu cu părintele Marie-Dominique Philippe, 1994)
.
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu