SF. IERONIM /
„Legea numea vinovați nu numai pe autori, ci și pe martorii fărădelegilor comise. Dar atunci, cum ar putea fi numit „drept” Iosif, dacă ascunde greșeala soției sale? Avem aici o mărturie în favoarea Mariei: știind-o curată și fiind surprins de ceea ce se întâmplase, Iosif ascunde prin tăcerea sa misterul pe care nu-l înțelegea (…) Iar îngerul care îi vorbește în vis cu multă blândețe, încuviințează și confirmă justețea tăcerii sale.”
(Sf. Ieronim, Comentariu la Evanghelia lui Matei, I, 19-20).
SF. TOMA D’AQUINO /
„Așa cum ne spun Ieronim și Origen, Iosif nu a avut nici cea mai mică bănuială de adulter, căci el cunoștea pudoarea și fecioria Mariei. În plus, Iosif citise în Scripturi că fecioara va naște și că o mlădiță va ieși din trunchiul lui Iese, o tulpină va crește din rădăcinile sale. El știa de-asemenea că Maria era din neamul lui David. Lui Iosif îi era deci mai ușor să creadă că în Maria se împlinea profeția lui Isaia, decât să o bănuiască de păcăt. Iată de ce, considerându-se nevrednic să locuiască cu o așa de mare sfântă, a vrut să o lase în ascuns – la fel cum Petru i-a spus lui Isus: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos!””
(Sf. Toma d’Aquino, Comentariu la Sfântul Matei, I, 117).
SF. BERNARDIN /
Sfântul Ioan Gură de Aur și sfântul Augustin par să creadă că Iosif s-a îndoit de Maria. Alții, printre care trebuie să-l cităm pe Origen, consideră că Iosif a cunoscut lucrarea dumnezeiască și a vrut să se despartă de Maria dintr-o teamă respectuoasă. După o a treia opinie, Iosif nu știa ce să aleagă dintre aceste două poziții și a rămas într-o tăcere plină de uimire… Și atunci, în prezența unui eveniment care îi depășea puterea de a înțelege, lucrul cel mai înțelept nu era să o trimită în ascuns pe Maria?
(Sf. Bernardin, Predică despre sf. Iosif)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu