Într -un moment din viața mea în care părea că totul se prăbușește în jurul meu, în care nu știam în ce direcție să mă îndrept, am descoperit că există un loc care, pentru mine, părea desprins de lume, de forfota cotidiană, de grijile zilnice, de tot ce mă împiedica să mă regăsesc pe mine. Am descoperit în spatele unor ziduri o mănăstire în care cuvântul „simplu” definește locul cu oameni deosebiți și plini de iubire. Un loc unde iubirea necondiționată este la ea acasă. M-am hotărât să-mi petrec câteva zile ruptă de lumea exterioară. Acolo am descoperit ce înseamnă să stai singur într-o bisericuță simplă, fără opulență, și să vorbești cu Dumnezeu. Deși eu sunt ortodoxă, asta nu m-a împiedicat să mă rog, să citesc pentru prima oară Biblia, să vorbesc cu Dumnezeu. În momentul în care am sosit acolo sufletul meu era răvășit, nu puteam să articulez nici un cuvânt pentru că-mi venea să plâng. Ușor ușor, mi-am regăsit liniștea, acea liniște sufletească ce lasă gândurile să plece și care te ajută să regăsești iubirea față de Dumnezeu. Inițial mi-a fost teamă că cei de acolo vor încerca să-mi vorbească despre catolicism, despre ceea ce înseamnă învățătura lor, dar nu a fost deloc așa. M-au lăsat să mă descopăr pe mine și partea divină din mine, pe drumul meu. Le mulțumesc tuturor pentru sprijinul oferit.
După un timp l-am dus și pe fiul meu în vârstă de 9 ani să participe la Liturghia de duminică. Ce l-a impresionat? SIMPLITATEA.
(L.A., 44 ani, manager)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu