Rozariul este o rugăciune pentru acasă și este o rugăciune de spus pe drum. O rugăciune care construiește comunitatea și o rugăciune care ne îndeamnă să pornim la drum.
Marile tablouri ale Buneivestiri ne prezintă de obicei o scenă domestică. Îngerul vine la Maria, care se află în camera sa. Deseori, în fundal, se vede o mătură sprijinită de perete, sau alte instrumente casnice. E normal să fie așa, întrucât Cuvântul lui Dumnezeu vine să locuiască la noi.
Există tradiția de a spune Rozariul în fiecare zi în familie. Începând cu secolul al XV-lea apar chiar fraternități ale Rozariului, care se reunesc pentru a se ruga împreună. Astfel, Rozariul e strâns legat de rugăciunea împreună, în familii. (…) Amintirile mele legate de Rozariul în familii sunt destul de comice. Noi nu-l spuneam acasă, dar mergeam deseori la niște verișori care îl recitau împreună în fiecare seară. De multe ori era o catastrofă! Oricât de bine închideam ușile, cățelul reușea de fiecare dată să ajungă în camera unde ne rugam toată familia și venea să ne lingă pe față. Astfel, intențiile noastre cele mai pioase se terminau cu lacrimi de râs…
Cuvântul îngerului îi schimbă complet Mariei viața de acasă. Maria pleacă într-o călătorie care o va conduce la Elisabeta, la Betleem, în Egipt și la Ierusalim. Această călătorie se va continua și îi va frânge inima, la Cruce. În sfârșit, această călătorie o va conduce pe Maria până la slava Cerului.
Am ajuns să consider Rozariul rugăciunea preferată a călătoriilor mele. E o rugăciune de spus în aeroporturi și în avioane. E o rugăciune pe care o spun adesea când ajung în locuri noi, unde mă întreb ce-o să găsesc și ce voi face. E o rugăciune pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, la plecare. (După: Timothy Radcliffe, o.p.)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu