Prezentul este timpul în care trebuie să supraviețuim, fără să știm cât vom avea de așteptat Împărăția. Un călugăr dominican, care se întorcea în China acum câțiva ani, a descoperit acolo mai multe grupuri de laici care rezistaseră în anii de persecuție și de izolare. Singura rugăciune pe care o păstraseră de-a lungul acestor ani fusese Rozariul spus împreună. Rozariul era pâinea zilnică pentru a supraviețui. Alți călugări, mergând în regiunile îndepărtate din Mexic pentru a se întâlni cu laici din Ordin care nu mai avuseseră nici un contact cu dominicanii de mai mulți ani, au descoperit același lucru. Singura devoțiune care continua să fie practicată era Rozariul. Rozariul este rugăciunea pentru supraviețuitorii momentului prezent.
Superiorul unui misionar dominican din Africa de Sud îi scria acestuia: „Îți amintești de acea zi teribilă în care trebuia să traversezi tranșeele de pe câmpul de luptă, și nu aveai curaj… De-abia după trei sau patru încercări ai reușit să treci, observând apoi că bobițele ascuțite ale rozariului tău îți crestaseră degetele până la sânge, în mișcarea necontrolată de a te agăța de ele pentru a recăpăta puțin curaj… Nu, dragul meu frate, curajul și frica nu sunt contrarii. Nu sunt curajoși decât cei care-și fac datoria chiar și atunci când se tem”. (Timothy Radcliffe o.p.)
Mănăstirea Sfânta Familie 