Traducere din cartea dr. Leonard Sax, Pourquoi les garcons perdent pied et les filles se mettent en danger (ed. JCLattes, Paris, 2014)
*
Teritorii noi pentru părinți, Facebook și rețelele sociale nu existau în tinerețea noastră. Când îi încurajez pe părinți să se implice, să se intereseze ce fac copiii lor pe internet, unii dintre ei îmi răspund: „Prefer să respect intimitatea fetei mele. Dacă ea nu vrea să mă accepte ca prieten pe pagina ei de Facebook, atunci nu voi insista.”
Această atitudine poate că mai avea sens prin anii 1990 sau 2000. Astăzi însă nu. Primul lucru pe care trebuie să-l transmiteți copiilor voștri e următorul: intimitatea pe Facebook, la fel ca pe toate rețelele sociale, nu există. Nu ezitați să le spuneți că trebuie să se comporte ca și cum tot ceea ce postează va fi publicat a doua zi în ziarul local. Trebuie să știe că postarea lor va fi accesibilă peste cinci, zece ani, când vor postula pentru un job.
Copiii voștri au auzit deja acest discurs și nu a avut niciun impact asupra comportamentului lor. Predicile făcute copiilor dau foarte rar rezultate. A le face morală nu e cea mai bună metodă pentru a le transmite bunele maniere. Pentru a obține un comportament adecvat pe rețelele sociale, e mult mai simplu să-i informați că s-ar putea să supravegheați ceea ce vor face pe internet. (…) Repet, cea mai bună cale de a o învăța pe fata dumneavoastră să nu publice informații private pe internet e să-i spuneți că priviți ceea ce publică, sau cel puțin ați putea face asta.
*
Sunteți complet liber să instalați un program de control parental și să-l parametrați în funcție de ceea ce este potrivit pentru copilul dumneavoastră. Adolescenții de treisprezece ani nu au controlul timpului. Dacă fata dumneavoastră poate sta o jumătate de oră pe zi pe Facebook, nu e bine în schimb să stea patru ore zilnic. Dumneavoastră trebuie să hotărâți cum veți parametra programul ales, astfel încât ea să aibă minimum 20 de minute pe zi pentru a-și citi mesajele, fără să piardă însă timp excesiv.
A fi „prieten” cu fata dumneavoastră pe Facebook nu e suficient. Mulți adolescenți au două pagini Facebook: una pentru părinți și una pentru prietenii lor. Probabil că nici nu ați aflat de existența acestei a doua pagini, deoarece în general copiii noștri folosesc pseudonime gen sexygirl92, pe care dumneavoastră nu le știți, dar pe care prietenii lor le cunosc.
*
Nu știu cum sunt părinții din alte părți, dar pot să vă asigur că majoritatea părinților din Statele Unite și Canada nu au nici cea mai mică idee ce fac copiii lor odată cu venirea nopții, dincolo de ușile închise ale camerelor lor. Aceasta deși cei mai mulți dintre acești părinți sunt iubitori și atenți.
Acum douăzeci de ani, pericolul venea din afară. Drogurile erau afară. Violența? Afară. Prieteniile rele? Afară. La căderea nopții, dacă adolescenții noștri erau acasă, în camera lor, părinții își terminaseră treaba. Această regulă a funcționat de-a lungul secolului XX, până spre sfârșitul anilor 1990.
De azi înainte ea este depășită. Astăzi, copilul dumneavoastră adolescent poate fi în camera sa, „singur”, fără să fie de fapt acolo. E conectat. Fata dumneavoastră hărțuiește o altă fată. Sau poate ea însăși e persecutată de cineva. Sau poate publică poze cu ea îmbrăcată sumar. (…)
*
O regulă de aur: fără mobil în cameră. La ora 22 aveți dreptul să recuperați telefonul copilului și să îl puneți la încărcat în camera dumneavoastră, a părinților. Îl veți înapoia dimineață.
Acesta este rolul dumneavoastră. A crede că băiatul sau fata dumneavoastră vor fi în stare să-și asume singuri această responsabilitate nu e realist. Mâine, la școală, ce vreți să-i răspundă fata dumneavoastră prietenei sale care o va întreba: „Auzi, ți-am trimis un SMS azi noapte la 12, de ce nu mi-ai răspuns?” Credeți că-i va spune: „Mi se pare mai important să am o noapte completă decât să-ți răspund ție la SMS?” În zilele noastre, probabilitatea unui astfel de răspuns pe buzele unei adolescente este nulă. Dar puteți să-i dați ocazia să spună: „Nesuferiții mei de părinți îmi confiscă telefonul în fiecare seară la 10 și nu mi-l mai dau decât dimineață!”
Aveți dreptul să fiți acești părinți nesuferiți. Aveți dreptul să tăiați toate mijloacele de acces la internet la ora 22. Aveți dreptul să limitați accesul internet la spațiile comune din casă și să rezervați camerele pentru somn și lectură.
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu