Traducere din cartea dr. Leonard Sax, Pourquoi les garcons perdent pied et les filles se mettent en danger (ed. JCLattes, Paris, 2014)
*
De ce este atât de important drumul spiritual? Pentru că viața nu se petrece niciodată așa cum o prevăzusem. Pentru că cei pe care-i iubim mor. Pentru că decepțiile dor. Chiar dacă fata dumneavoastră e strălucitoare din punct de vedere intelectual, chiar dacă obține cele mai bune note la toate materiile, inclusiv la sport, toate aceste succese nu-i vor fi de mare ajutor atunci când va avea de traversat o criză, atunci când va fi confruntată cu ceea ce misticul spaniol Ioan al Crucii (1542-1581) numea „noaptea întunecată a sufletului”. Dacă viața ei se reduce la materie, inclusiv materia cenușie, fata dumneavoastră va avea impresia că se dezintegrează. Se va simți profund destabilizată și se va întreba dacă viața are un sens, dacă merită trăită. „Poate că nu”, își va spune ea, și se va alege praful de toate visele ei.
Dacă ați învățat-o să-și cultive viața interioară, va avea un spirit hrănit și va putea traversa această noapte întunecată. Cu siguranță nu-i va fi ușor, dar dificultatea acestei crize nu o va surprinde și nu-i va otrăvi viața în aceeași măsură ca în lipsa oricărei vieți interioare. (…) „Dorim ca fetele și băieții noștri să devină mai mult decât niște simpli consumatori și concurenți. Dorim mult mai mult pentru ei. Vrem să aibă curaj în momentele dificile. Le dorim bucurie și un scop. Iată ce numesc eu a le hrăni viața spirituală.”
De-acord. Dar, concret, cum să facem?
Pentru ca fata dumneavoastră să-și dezvolte o viață interioară solidă și sănătoasă, vă sugerez să procedați în același fel ca atunci când vă doriți ca trupul ei să crească solid și sănătos: ajutați-o să se antreneze. Nu vă temeți să-i puneți întrebări: Crede în Dumnezeu? De ce? Dacă da, în ce fel de Dumnezeu? Un Dumnezeu bărbat sau femeie? Sau amândouă? Sau nici una, nici alta? De ce spune asta? Ce dă sens vieții? La ce folosește viața? Avem un suflet? Ce se întâmplă când murim? E oare important?
A discuta astăzi astfel de subiecte cu copiii noștri ni se pare stânjenitor. Și dacă am încerca să ne depășim prejudecățile? Nu avem nicio ezitare să vorbim cu copiii noștri despre eforturile lor școlare sau sportive. Ce-ar fi să le împărtășim și puținul pe care îl știm despre viața interioară, chiar dacă asta se reduce la ce-am aflat la cursurile de yoga despre respirația profundă sau meditație. Aceia dintre noi care nu-și găsesc cuvintele pot căuta ajutor la cineva care le va găsi mai ușor, sau la o instituție școlară în care educația nu se reduce numai la pregătirea bacalaureatului.

Lasă un comentariu