Rugăciunea de cerere (4) Cât să ne rugăm?

3

De FR. DAN // Cât trebuie să insistăm cu o rugăciune? Isus ne spune să nu îndrugăm rugăciuni multe ca păgânii, iar în alt loc ne îndeamnă să stăruim în rugăciune precum văduva săracă, cea care nu avea nici o șansă în fața dregătorului bogat. Din istoria Bisericii știm cum sfânta Monica s-a rugat timp de mai mulți ani pentru convertirea băiatului ei, în vreme ce tâlharul cel bun (și mulți alții pe urmele lui) a fost mult mai scurt în rugăciunea sa. Mai știm și acel dialog dintre o femeie și un preot: „Părinte, mă rog de cinci ani pentru o intenție, Dumnezeu nu-mi răspunde, iar eu mi-am pierdut speranța.” Iar preotul: „Și eu mă rog de cinci ani pentru o intenție, Dumnezeu nu-mi răspunde și de-abia acum încep să sper”.

Dincolo de aceste exemple atât de diferite, există oare o măsură a rugăciunii de cerere? Cât timp trebuie să-i cerem lui Dumnezeu ceva? Când trebuie să renunțăm la o intenție de rugăciune?

În primul rând, nu trebuie să abandonăm repede la cererile noastre. Dumnezeu ne educă prin dorințele noastre, pe care le purifică, le intensifică, le transformă, etc. Dacă un copil nu-și mai dorește nimic, e un semn foarte grav, o problemă profundă. La fel este și în viața spirituală. Dorințele, iubirile, cererile noastre sunt bune și Dumnezeu se bucură de ele. Evanghelia nu recomandă nicăieri nici fatalismul, nici blazarea. Atunci când începi să te rogi e important să fii foarte hotărât să perseverezi.

Acestea fiind spuse, există măcar două situații în care putem pune capăt rugăciunea noastră de cerere.

Mai întâi atunci când Dumnezeu răspunde cererii noastre, împlinind-o. E ușor de înțeles.

Mai putem renunța la o anumită cerere atunci când simțim în sufletul nostru că oricare va fi răspunsul lui Dumnezeu, este bun pentru noi. Uneori se schimbă ceva în interiorul nostru și găsim pace. Apare un sentiment mai puternic decât dorința de a obține ceea ce cerem, și anume convingerea că totul este în mâinile lui Dumnezeu, spre binele nostru. Atunci, fără să cădem în resemnare, pur și simplu ne încredințăm brațelor Tatălui nostru ceresc, pentru a traversa cu El totul, oricare va fi deznodământul situației pentru care ne rugăm.

Va urma.

Lasă un comentariu