DE PR. MARTIN DE LA CROIX //
- Milostivirea, niciodată fără adevăr
Viața apostolică a Domnului are trei aspecte caracteristice: spunerea adevărului, apropierea de omul păcătos și petrecerea unei perioade de timp cu păcătosul convertit. Să o privim pe prima dintre acestea și să vedem importanța ei în procesul dificil al educației. „Eu pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr” (Ioan 18,37). Isus ne atrage deoarece bunătatea sa este fără limite, dar și pentru că ne dezvăluie adevărul fără ascunzișuri, fără compromisuri. Aceste lucruri ne atrag și atunci când le întâlnim la orice persoană.
Rolul educației este de a forma conștiința, de a transmite adevărul în legătură cu binele și răul. Este o lucrare de milostivire, de care copilul are nevoie. Azi e nevoie de mult curaj pentru aceasta, deoarece „lumea” nu cunoaște și nu primește adevărata morală, de exemplu în legătură cu relațiile dintre băieți și fete înainte de căsătorie, în legătură cu contracepția sau cu avortul. Educația ne cere de asemenea multă inteligență practică, pentru a putea discuta, cu blândețe, dar cu convingere, despre toate subiectele controversate. Nu trebuie să ezitați să vorbiți cu preoți sau cu laici care au fost formați în legătură cu aceste chestiuni.
Societatea de azi, cu legile și obiceiurile ei, provine dintr-o cultură creștină, dar are tendința să se distanțeze de aceasta. Fiecare familie își are la rândul ei propriile legi și obiceiuri, propria cultură. Trebuie să ne punem întrebarea: Vom lăsa societatea să impună familiei noastre regulile și obiceiurile sale contrare convingerilor noastre și contrare Evangheliei? Sau cultura creștină a familiei noastre va fi mai puternică? De răspunsul la aceste întrebări depinde transmiterea credinței.
Voi termina acest punct printr-un exemplu. Un tată a șapte copii îmi povestea despre fata lui mai mare (18-20 de ani) care se îndepărta de credință. I-a spus atunci că era vorba desigur de o alegere personală, care îi aparținea în întregime. O alegere liberă, pe care el, ca tată, nu putea decât să o respecte. Dar i-a cerut de-asemenea ca atunci când revenea acasă să respecte obiceiurile creștine ale familiei. „Știi că noi în familie ne rugăm împreună în fiecare seară, așadar îți voi cere să fii și tu prezentă; știi că duminica mergem la liturghie în familie: deci când vei veni la noi, singură sau cu viitorul tău soț și copiii tăi, veți veni și voi la liturghie cu noi.” Acest tată respecta alegerea interioară a fiicei sale, însă îi cerea să respecte cultura creștină a familiei lor.
- Iertarea și consfințirea la Inima lui Isus
Vedem cum civilizația iubirii și a vieții, atât de importantă pentru Papa Ioan-Paul al II-lea, începe în familie. Milostivirea în familie poate fi trăită din plin, însă cu două condiții.
Iertarea. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru noi se exprimă prin iertarea pe care El ne-o oferă mereu. Putem oare trăi o iertare fără limite în familie? Cunosc cupluri care s-au certat timp de mai mulți ani și s-au rănit profund, dar care s-au iertat la fel de profund și trăiesc acum în pace, uniți din nou în dragoste. Nu trebuie să ne învinovățim dacă atunci când suntem răniți, simțim că nu putem ierta. Iertarea nu e un sentiment iar unele răni au nevoie de timp pentru a se vindeca. Putem însă mereu să-i cerem lui Isus harul de a ierta. Este chiar foarte important. Inima noastră, adică voința noastră, e făcută pentru a iubi și nu e împlinită decât atunci când iubește. Refuzând să iertăm, oprim iubirea și, în cele din urmă, calea spre fericire.
Adorația. Consacrarea la iubirea milostivă a lui Dumnezeu se poate trăi concret printr-un gest zilnic. Îngenunchem și recunoaștem că primim totul de la El, începând cu propria noastră persoană. Existăm deoarece Dumnezeu ne vrea, și toată viața noastră e purtată de El, e în mâna Sa: trecutul, viitorul și prezentul. El nu ne creează decât din iubire și ne dă harul Său în Isus Cristos. De ce să nu trăim, în rugăciunea familială zilnică, acest gest în care, timp de un minut sau două de reculegere profundă, de tăcere, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne dă viață, pentru că ne-a dat un soț, o soție, părinți, copii, și îl rugăm să ne dea și mai departe viața Sa, iubirea Sa, nemărginite?
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu