Sfinții Acvila și Priscila, soț și soție, locuiau amândoi la Roma, unde se ocupau de fabricarea de corturi. Expulzați prin edictul împăratului Claudiu (pe motiv că „evreii se revoltau în continuu, instigați de un anumit Crestus”, ne spune Suetonius), se stabilesc la Corint și acolo se întâlnesc cu Paul, care lucrează cu ei. Paul îi salută în mai multe din epistolele sale: Rom 16,3; 1Cor 16,19; 2Tm 4,19; Fapte 18.
Ulterior, se stabilesc la Efes și probabil acolo au suferit și martiriul. Viețile lor sunt unite într-o așa măsură, încât nu sunt numiți niciodată unul fără celălalt în cele șase texte biblice care ne vorbesc despre ei.
Datorită unor bărbați și femei ca ei, Evanghelia s-a putut răspândi vie și a ajuns până la noi. Nimic nu se compară cu un cuplu strâns unit, care trăiește ceea ce Creatorul a vrut pentru umanitate și ceea ce Cristos a venit să ne aducă: o iubire bogată și profundă, care se dăruiește pentru ceilalți.
*
Iubirea: o vocație
Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”. Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Şi orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii, acela era numele ei. Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.
Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”. De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup. (Gen 2,18-24)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu