În ciuda atracției sale pentru meditația solitară, sfântul Nicolas de Flue nu a răspuns imediat acestei vocații. Se căsătorește cu o femeie curajoasă, Dorothea Wyss, care îi va da cinci fete și cinci băieți. Se implică în viața politică, fiind consilier în cantonul său din Elveția, și în armată, unde slujește ca ofițer. Deși este un bun tată de familie și un om de mare spirit civic, se retrage, de fiecare dată când are ocazia, în locuri solitare, pentru a se ruga.
La vârsta de cincizeci de ani, decide să își urmeze vocația la contemplație. Îi cere soției acordul pentru a se consacra în întregime lui Dumnezeu. Soția își dă acordul, motiv pentru care va primi ulterior din partea Bisericii recunoașterea pentru eroicitatea virtuților sale. Retrăgându-se în munți, sfântul Nicolae de Flue va trăi într-o sihăstrie, ducând o viață de penitență aspră și o detașare de lume care îl vor face celebru. Nu își va părăsi chilia decât o singură dată, atunci când Elveția era amenințată de un război civil, pentru a fi mediator de pace între părțile adverse.
*
Lăcașul iubirii
Isaac venise de la Beer-Lahai-Roi şi locuia în ţinutul Negheb. La căderea serii, a ieşit Isaac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile. Rebeca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isaac. S-a coborât de pe cămilă şi i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. Servitorul i-a povestit lui Isaac toate cele pe care le făcuse. Isaac a făcut-o pe Rebeca să intre în cortul Sarei, mama sa. A luat-o pe Rebeca şi ea i-a fost soţie. Isaac a iubit-o şi s-a mângâiat după pierderea mamei sale. (Gen 24,62-67)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu