Nepot al Împăratului Franz-Iosif, îi succede la tron în 1916. Se distinge prin activitatea sa socială și prin încercările sale de a face să înceteze războiul mondial. Exilat în 1918 în insula Madeira, va muri acolo sărac, la vârsta de 34 de ani.
Sărbătoarea liturgică a Fericitului Carol este pe 21 octombrie, data căsătoriei sale cu prințesa Zita de Burbon-Parma. Este ceva neobișnuit în practica Bisericii, care îi sărbătorește de obicei pe sfinți în ziua morții sau a înălțării lor la cele veșnice. Alegerea acestei date ne arată dorința Sfântului Papă Ioan-Paul al II-lea (cel care l-a beatificat) de a vedea ridicați la cinstea altarelor sfinți uniți prin taina căsătoriei.
Ca om de stat, ca soț și tată, ca fiu al Bisericii, sfântul Carol a acceptat suferința și și-a oferit propria viață ca jertfă pentru pace, susținut mereu de iubirea și de credința soției sale.
„Acum trebuie să ne conducem unul pe altul în Cer” – au fost cuvintele adresate de Carol Zitei, în ajunul căsătoriei lor.
*
Iubirea, mai puternică decât timpul
Apoi Laban i-a zis lui Iacob: „Fiindcă eşti fratele meu, îmi vei sluji oare degeaba? Fă-mi cunoscut: care ai vrea să-ţi fie plata?”! Laban avea două fete: cea mai mare se numea Lea, iar cea mai mică, Rahela. Lea avea ochii tandri, iar Rahela era bine alcătuită şi frumoasă la chip. Iacob o iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică”. Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie decât s-o dau altui om. Rămâi la mine!”. Astfel Iacob a slujit şapte ani pentru Rahela, dar au fost în ochii lui precum câteva alte zile, atât de mult o iubea. 21 Iacob i-a zis lui Laban: „Zilele s-au împlinit, dă-mi soţia ca să intru la ea!”. (Gen 29,15-21)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu