Inițial fizician ateu, dr. Nagai își vede treptat convingerile zdruncinate și trece printr-un lent drum interior care îl va conduce la lectura Bibliei și a „Cugetărilor” lui Pascal. Atins de mărturia creștinilor din Nagasaki, hotărăște la 26 de ani să primească botezul și devine apoi membru al Societății Saint-Vincent de Paul. Descoperă scrierile lui Frederic Ozanam, îi vizitează pe bolnavi și pe cei mai săraci, aducându-le ajutorul și susținerea sa, precum și hrană. Se căsătorește cu o tânără foarte credincioasă, Midori, împreună cu care va avea patru copii.
Pe 9 august 1945 la ora 11, bomba atomică explodează la Nagasaki. Dr. Nagai reușește să iasă de sub dărâmături, deși este rănit la carotidă. După ce primește primul ajutor, se alătură celorlalți medici pentru a avea grijă de victime. Întors acasă, își găsește soția complet arsă. Atunci se instalează în locul în care explodase bomba și își construiește acolo o colibă, din resturile vechii sale case. Va predica acolo iertarea. Până la sfârșitul vieții sale, persoane de toate condițiile și clasele sociale, de diferite religii, de la Împărat până la copiii străzii, vor veni să îl viziteze și să îl asculte.
*
Femeia desăvârșită
Femeia de valoare, cine o poate găsi? Ea este mai preţioasă decât coralii din depărtare. Inima soţului ei se încrede în ea şi prada nu-i va lipsi. Ea îi procură binele, şi nu răul, în toate zielele vieţii ei. Ea caută lână şi in şi face lucruri plăcute cu palmele sale. Este ca o corabie de comerţ, de departe aduce hrana ei. Se scoală când încă este noapte şi dă hrană casei sale şi hotărâre slujitoarelor sale. Se gândeşte la un câmp şi-l ia, din rodul palmelor sale plantează o vie. Îşi încinge cu putere coapsele şi-şi întăreşte braţele. Îşi dă seama că este bun câştigul ei şi candela ei nu se stinge noaptea. Mâinile ei se întind spre furcă şi palmele sale apucă fusul. Ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş. Ea nu se teme de zăpadă pentru casa ei, pentru că toată casa ei este îmbrăcată în [haine] stacojii. Îşi face covoare, îmbrăcămintea ei este din in şi purpură. Soţul ei este cunoscut la porţi când se aşază cu bătrânii ţării. Face tunici şi le vinde, dă cingători negustorului. Este îmbrăcată cu tărie şi strălucire şi râde în faţa zilei următoare. Îşi deschide gura cu înţelepciune şi pe limba ei este legea bunătăţii. Ea păstrează căile casei ei şi nu mănâncă pâinea leneviei. Fiii ei se ridică şi o fac fericită, iar soţul ei o laudă. „Multe fete au făcut bogăţii, dar tu le întreci pe toate”. Falsă este graţiozitatea şi deşartă e frumuseţea femeii, dar cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată. (Proverbe 31,10-30)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu