La Madrid, în jurul anului 1130, sfântul Isidor Plugarul și soția sa, fericita Maria Toribia, munceau cu hărnicie pe pământul lor și culegeau cu răbdare roadele acestuia. Încă și mai numeroase erau roadele spirituale ale vieții lor de țărani cuvioși.
Isidor Plugarul nu a întemeiat un ordin călugăresc, nu a scris tratate de mistică, nu a străbătut lumea pentru a predica Evanghelia. Sărac și analfabet, el a căutat cu grijă să păstreze o legătură strânsă și continuă cu Domnul. În fiecare dimineață se trezea mai devreme pentru a merge la liturghie în bisericile din Madrid. În timpul zilei, se oprea din activitate de mai multe ori pentru a regăsi legătura cu Dumnezeu prin rugăciune. O frumoasă legendă povestește că atunci când sfântul Isidor se oprea din arat ca să se roage, îngerii veneau și conduceau plugul, astfel că munca nu avea de suferit! Deși sărac, Isidor îi ajuta pe alții și mai lipsiți decât el. Le oferea adesea cina, iar el mânca resturile. Soția sa era într-o comuniune deplină cu el.
*
Fericit vei fi!
Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul şi umblă pe căile sale!
Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale; vei fi fericit şi toate îţi [vor merge] bine.
Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale.
Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!
Să te binecuvânteze Domnul din Sion, ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi! Pace peste Israel! (Psalmul 128)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu