Domnul ne adună, şi ne întâlnim cu fraţii noştri, pe care îi regăsim, pentru a intra în comuniune. După ce am adorat prezenţa Stăpânului casei, să ne salutăm, să ne primim unii pe alţii.
- Să ne salutăm aşa cum obişnuim. Primirea e totdeauna însoţită de împărtăşire. Ne aflăm în biserică, desigur suntem mai reţinuţi, dar ar trebui să avem mai multă iubire frăţească decât atunci când îl salutăm pe un frate de-al nostru pe stradă. Dacă nu am avut timp înainte de liturghie, iubirea frăţească ne cere să o facem după, la ieşire, şi chiar să întâmpinăm cu un gest şi cuvinte primitoare pe noii veniţi.
- Procesiunea de intrare a preotului proclamă intrarea triumfală a lui Isus în lume. Cum El a venit în lume, noi putem deveni, în El, Trupul lui Cristos.
- Cântecul de intrare este important pentru ca întreaga adunare să devină Trupul Domnului. Împreună, prin Isus si în Duhul, putem ceea ce eu nu reuşesc singur. Toate vocile alcătuiesc o singură cântare. Cântul e un mijloc privilegiat, să spunem chiar primul mijloc, care ajută participarea la liturghie; credincioşii fac efortul de a veni şi ar vrea să participe cât mai bine. În acest sens, celebrările solemne la care doar soliștii sau corul cântă nu sunt primul model care să inspire adunările noastre.
(Va urma.)
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu