Mănăstirea Sfânta Familie

Biserica Sf. Ap. Andrei, Mangalia

Suntem adunați înaintea Domnului, o adunare născută din harul botezului. Actul penitențial este ca o rememorare a botezului nostru, evenimentul cu care a început întreaga istorie a mântuirii noastre de către Dumnezeu.

Noi, care ne vom adresa împreună Tatălui, vrem să fim la unison înainte de a-i asculta Cuvântul. Să regăsim comuniunea cu Dumnezeu și între noi, primită la botez, pierdută prin păcat. O vom regăsi mărturisind iubirea milostivă a lui Dumnezeu în actul penitenţial.  Este încă ritul începutului.

Înainte de Conciliul Vatican al II-lea doar preotul recita Confiteor, în timp ce poporul cânta Introitul, apoi Kyrie. Vatican II a vrut ca întreaga adunare să mărturisească în fața lui Dumnezeu că este formată din păcătoși și să proclame milostivirea lui. Invitația celebrantului e urmată de o scurtă tăcere.

Actul penitenţial este, în primul rând, un act prin care recunoaștem iubirea lui Dumnezeu. «Miluiește-ne» înseamnă «ia-ne în iubirea ta»[1]. Nu este vorba de o spovadă publică (avem sacramentul spovezii pentru asta), nici de o examinare a conștiinței (care presupune ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu). Intrăm în atitudinea fundamentală a credinciosului, copil al lui Dumnezeu care se recunoaște păcătos și pe care Tatăl îl întrerupe ca pe fiul risipitor: «Aduceți repede haina cea dintâi și îmbrăcați-l.» (Lc 15). Liturgia ne oferă trei posibilităţi:

1. Formula cea mai folosită: se recită Mărturisesc lui Dumnezeu…, urmat de formula de dezlegare şi de Kyrie.
2. O formulă scurtă care constă într-un dialog între preot și credincioși: – Doamne, ai milă de noi – Căci am păcătuit împotriva ta – Arată-ne, Doamne, milostivirea ta! – Și dă-ne mântuirea ta!, urmat de dezlegarea celebrantului.
3. O a treia formulă, ce cuprinde trei invocații ale preotului (ale diaconului sau ale altui slujitor), urmate de răspunsul adunării: Doamne miluiește-ne! Cristoase miluiește-ne! Doamne miluiește-ne! Liturghierul lasă libertatea de a compune altele, însă cu atenție pentru a nu pierde din vedere că sunt invocații către Domnul, și nu un examen de conștiință bolnăvicios narcisist.

Se recomandă alternarea acestor 3 posibilități spre evitarea rutinei, și ca să ne putem bucura de toate bogățiile liturgiei noastre romane.

În zilele de duminică (și în special în Timpul Pascal) sau în alte sărbători, ritul penitențial poate fi înlocuit de binecuvântarea și stropirea cu apă (Asperges), în amintirea botezului nostru. Se poate face o procesiune, cu un cântec potrivit. În aceste cazuri, se omite Mărturisesc.

Pentru a evita repetările, unele Conferințe Episcopale au prevăzut ca actul penitențial de la începutul liturghii să poată fi omis, de pildă pentru botezul adulților, hirotonire, căsătorie, înmormântare, în măsura în care există deja o litanie penitențială în aceste celebrări. Se omite actul penitenţial şi la liturghia din Miercurea Cenușii, Duminica Floriilor şi la Vigilia Pascală.

 În timpul actului penitenţial ne putem înclina ușor, dar nu îngenunchem în cadrul unei liturghii comunitare. Nu este prescris să facem semnul Crucii în timp ce preotul rostește dezlegarea.

Text: pr Emanuel, CSJ

(Va urma)

[1] Milostivirea, în Biblie, este descrisă uneori ca venind din adancul măruntaielor. Cf. Lc 1, 78, Col 3, 12 şi multe alte pasaje.

Posted on 08/02/2021 at 12:28 in Formare   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL