„V-am scris vouă, tinerilor, pentru că sunteţi puternici şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău.” (1In 2,14)

Este cunoscut faptul că viața, în general, și cu atât mai mult viața de credință este asemănătoare unui drum de munte. Când urci, când cobori, când trebui să depui efort și când te așezi să te odihnești, doar pentru a te ridica și continua drumul. Ei bine, sâmbăta ce a trecut ne-am întors și noi la această școală a munților împreună cu un grup de adolescenți frumoși, spontani și plini de vitalitate. Am plecat de la mănăstire la ora 7:00 (fără mari întârzieri, wow !) pentru a ajunge pe drumul ce ne va purta către Vf. Omu. După o călătorie de aproape două ore cu mașina, cateva schimburi de idei și un al doilea mic dejun (?!), iată-ne ajunși la locul de parcare.

Schimbăm adidașii pentru o pereche de ghete, ne luam rucsacele și pornim la un drum de aproximativ 2,5 ore. Soarele e sus, vântul adie și nu sunt nori care să amenințe acest peisaj mirific. Prima oprire este la Babele. Admirăm, facem o poză de grup pentru părinți, luăm o mică gustare și reluăm drumul pentru a ne opri la o distanță de câteva zeci de metri și pentru a ne minuna de trasăturile imprimate de-a lungul veacurilor pe roca Sfinxului. Plus încă o gustare ?! De la Sfinx până la Vf Omu discutăm în mici grupuri care se schimbă din când în când, râdem și ne tachinăm. A da ! și mai facem câteva opriri pentru a ne odihni picioarele, a fi inventivi în a face poze și … pentru a mai lua o mică gustare ! Încă una ?! Se pare că aerul de munte sporește pofta de măncare.

Odată ajunși în apropierea Cabanei de pe Vf. Omu, la 2500 m, o panoramă ce-ți taie răsuflarea te captivează. Ne oprim pentru a contempla pe îndelete și, pentru cei mai obosiți, un timp de „sport extrem” (somn de voie) la mare altitudine. După care pornim pe drumul de întoarcere scăldat de soarele auriu și blând din a doua pare a după-amiezii. Ne oprim pentru învățătura fratelui John Luke despre nevoia de a ierta, de a cere iertare lui Dumnezeu și celor cărora le-am greșit. Iar, înainte de a ne urca în mașini, celebrăm Sfânta Liturghie pentru a încununa acestă zi cu însăși rugăciunea de mulțumire a lui Isus Cristos. Totul sub razele roșiatice, de acum, ale soarelui de seară.