32 Regele i-a zis lui Cuşi: „Îi este bine tânărului Absalom?” Cuşi i-a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!”
19,1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2
Interpretare1
Străfundul inimii tatălui ne este dezvăluit în David. Înțelegem, astfel, că salvatorul lui Israel [David] nu și-a spus ultimul cuvânt față de fiul său rebel. Trebuia ca David să ajungă, prin prețul plătit pentru păcatul său, la această sfâșiere a inimii pentru ca să-i ajungă pe buze acest strigăt „fiul meu, de m-ar fi dat la moarte pe mine în locul tău!” care frânge inima lui Dumnezeu de fiecare dată când își vede fiii alegând moartea prin refuzul dragostei Sale. Lira tânărului muzician care îl încânta pe Dumnezeu și pe oameni nu poate să cânte această tristețe. Trebuia ca inima acestui fiu a lui Adam să fie sfărâmată pentru ca să se asemene cu inima lui Dumnezeu pentru ca să poată profeții acest răspuns care i se adresează lui însuși, David, și tutor fiilor rebeli. Ezechiel va spune mai târziu ca Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului (Ez 18, 23 și 33, 11). Dar Domnul a spus-o deja prin gura alter ego-ului său, David, că vrea să moară în locul fiilor săi rebeli. Este cu atât mai adevărat că purtătorul de cuvânt a lui Dumnezeu este această gură de păcătos a cărui inimă a fost zdrobită și remodelată de El însuși.
- Din cartea Dumnezeu și imaginea sa, de D. Barthelemy – traducere personală din franceză ↩︎
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu