Papa Francisc a cerut1 creștinilor să ia parte la o zi de post și rugăciune pentru a implora atât de mult dorita pace pentru lumea noastră divizată de 110 războaie.2 Dar, tu și eu, știm foarte bine că până când pacea nu prinde rădăcini adânci în inimile oamenilor, în inima mea și a ta, nu vom avea pace durabilă nici în societate. Iar asta ne motivează și ne umple de mai multă speranță pentru a înălța rugăciunea noastră către Cel care singur ne poate oferi pacea de care suntem atât de însetați. Tocmai din această sete izvorâște spontan și următoarea rugăciune, a unei tinere studente din București:
Atunci când nu știu ce să spun, Tu răspunzi exact la ce aș fi zis dacă aș colecționa scrisori în traista mea favorită, mov. Specific culoarea preferată pentru că nu doar Tu o știi, ci și toți cei care țin la mine. Și specific scrisori, pentru că asta urmează, dar problema este una: cred că m-am dat de gol. O să începem, oricum, să ne rugăm. Pe moment, nu înțeleg nimic, dar peste o oră, o zi, o săptămână, o ceartă, o despărțire sau o împăcare mai târziu, totul se leagă. Tu legi totul și totul se leagă în Tine. Mulțumesc că Ești în oamenii mei, oamenii Tăi, trimiși la mine, de fapt. Căci toată viața mea și a lor este, în esență, de la Tine, iar talanții primiți nu vor fi irosiți dacă greșim, ci vor înflori dacă extragem motivul pentru care ne-am împiedicat și calea de a nu cădea din nou. O vom mai face de multe ori, vom mai cădea. Și eu, și ei.
Încep (sau continui, că deja vorbesc de mult) poate egoist, prin a mă ruga pentru pacea inimii mele, dacă tot ne propunem astăzi să insistăm pe acest subiect spiritual. Prin pacea mea, tot de la Tine primită, căci, propriu-zis, doar a Ta va fi, și eu doar o voi vehicula, prin pacea mea vreau să-i împac pe alții. Numele meu înseamnă Pace în greacă și iar m-am dat de gol, penalty. Știu asta de mult, dar am aflat-o mai bine prin tot ce mi se întâmplă în ultima vreme. Mi-ai deschis ochii, urechile, în fond toate simțurile, mintea, inima și, poate cel mai important, apetitul pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru a înțelege și pentru mai mult. Pacea Ta, devenită temporar a noastră, este mai mult. Este tot ce ne trebuie. Tu ești tot ce ne trebuie și tot ce depășește trebuințele noastre. Și în războaiele interioare cu noi înșine, și în cele cu frații din același scutec sau pătuț, și cu cunoscuții deveniți prieteni la cataramă, și cu neamul lui Popescu care a furat capra din curtea noastră vecină, și cu statele care au votat să nu fim primiți în Schengen, și cu monopolul malefic deținut de președinți care doar binele comun nu-l caută. Dacă înțelegem că PACEA în lumea creată de Tine își are rădăcinile în PACEA din noi, care tot de la Tine izvorăște, atunci am înțeles secretul unei vieți prin excelență fără piedici, care să nu ne oprească din a iubi și a visa la perfecțiune.
Sunt o fată obositoare, revin, egoist sau nu, la mine. Cred că încă nu mi-am găsit jumătatea pentru că încă îmi trimiți oameni care să poată să mă înțeleagă și să mă aprecieze cum sunt. Oameni care să mă îmPACE, căci putem privi lucrurile și așa. Să fie puțini, dar mulți. Să fie suficienți. Să fie prieteni, iar iubit să fie doar unul. Soț și tată al copiilor mei, tot așa, doar unul și același. Nu mereu reproșez, dar des mă grăbesc să trag concluzii. Alții de ce pot, și eu nu? Alții de ce să se căsătorească la anul și eu nici nu știu culoarea ochilor celui pregătit pentru mine? Sau unde și-ar ține el scrisorile, va avea măcar așa ceva? Și înțeleg, după ce analizez, că el va fi unul care să nu mă oprească din a mă manifesta, să nu obosească din a-mi asculta ideile din miez de noapte și să nu contenească în a mă iubi, indiferent. Iar eu vreau să fiu pregătită să fac la fel pentru el. Despre asta este cealaltă mie parte a PĂCII meditată azi.
Dăruiște-ne PACEA! În toate formele ei și, de fapt, în forma care cuprinde toate acestea. Dă-ne ce intenționezi Tu și este suficient și chiar prea mult. Așa te rugăm, prin Isus, Prințul Păcii în Ucraina, dar și în Rusia. În Palestina, dar și în Israel. În tine, dar și în mine. În noi toți. Amin.
Irina
Mănăstirea Sfânta Familie 
Lasă un comentariu