Mănăstirea Sfânta Familie

S-a încheiat „Tabăra prieteniei”, după 5 zile petrecute la Predeal, la începutul lunii februarie. Vă prezentăm câteva poze și câteva afirmații de bilanț ale participanților:

– „A fost o tabără distractivă cu multe experiențe frumoase și mi-a plăcut că mi-am făcut prieteni noi.”

– „Această tabără a reușit să mă stimuleze din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere fizic.”

– „A fost o tabără minunată deoarece am cunoscut noi persoane… A fost o experiență frumoasă cu toate că mi s-a luat telefonul 🙂 ”

– „Mi-a plăcut cum ne-a făcut fratele Simeon să râdem și mi-a plăcut și de o fată, dar țin secret.”

– „Această tabără… m-a unit cu Dumnezeu „izolându-mă” de casa mea, de familia mea, școala mea și problemele mele… Am râs, am mâncat, ne-am distrat pentru tot restul anului…”

Preasfințitul Cornel Damian ne-a bucurat cu prezența sa la liturghia din seara zilei de 27 decembrie, în cinstea Sfântului Apostol Ioan.

După liturghie a avut loc oblatura Cristinei.

Pentru cei care nu înțeleg acest cuvânt, aflați doar că oblații își doresc să trăiască în spiritul Sfântului Ioan și într-o legătură spirituală cu Comunitatea noastră, fără să intre însă în mănăstire. Pentru a afla mai multe… vorbiți cu Cristina! 🙂

Ceremonia oblaturii

Cuvântul episcopului Cornel

Angajamentul

Două oblate: Annemarie și Cristina

„Am fost și bun, am fost și rău, dar n-am abandonat misiunea de preot. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru cei 50 de ani de muncă în via Lui. Să vă rugați pentru mine, cât mai am de muncit, să rămân statornic.”

Părintele Gheorghe Cristescu (jubileul de 50 de ani de preoție, 25 oct. 1964 – 25 0ct. 2014)

Câteva poze din tabăra de cară a copiilor, care a avut loc în luna iunie, la Bușteni.

Bușteni, la poalele munților, la picioarele Crucii…

Ziua bună, de dimineață se cunoaște.

Hai la drum!

Jocuri prin poieni

Jocuri prin poieni

In vizită la castelul Cantacuzino

Oamenii peșterilor…

Chipuri,

chipuri

și iar

chipuri…

Casa lui Enescu

Deschidem ochii

si urechile

Regulile taberei

Bal mascat: Evul Mediu

Grupul minune!

Sâmbătă, 30 august, în prezența cardinalului Leonardo Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, a avut loc instalarea canonică a primului episcop al noii eparhii greco-catolice de București, preasfințitul Mihai Frățilă. Redăm din predica eminenței sale, rostite cu această ocazie la noua catedrală Sfântul Vasile din București:

„Chemarea pe care ți-o adresez, mică Biserică Greco-Catolică din București, este de a face să strălucească harurile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat. (…) În mod special, să depuneți întotdeauna eforturi pentru a face mereu luminoasă mărturia comuniunii ecleziale. Mai întâi de toate, cu frații și surorile noastre de tradiție latină, ocazie cu care îl salut pe Înalt Preasfinția Sa, Arhiepiscopul Ioan Robu, dar, de asemenea, cu Biserica Ortodoxă din România, cu Patriarhul Daniel, pe care îl voi întâlni în această după-amiază. Să ne străduim împreună să înfăptuim dreptatea și adevărul, să facem în fiecare zi gesturi de împăcare, repetând deseori cuvintele patriarhului Iosif, vândut ca rob în Egipt, dar care a ajuns să le spună celor care l-au îndepărtat: „Îi caut pe frații mei”. Sunt oare prea mari aceste cereri? Oare trezesc în noi vreo rezistență umană? Să nu ne descurajăm și să nu ne oprim din cursa care îl are drept scop pe Cristos însuși și comuniunea sfinților!”.

Când părintele Dominic ne-a invitat prima dată pe mine și pe Paul în pelerinaj la bisericile fortificate, eu am fost un pic reticent: „Ce? Biserici fortificate? Ăsta nu e chiar cel mai râvnit obiectiv turistic pe care aș vrea să-l văd. Bine măcar că mergem cu mașina și ca bonus mai vin și 2 franțuzoaice”. Răspunsul i l-am dat cu doar câteva zile înainte de plecare.

Odată cu prima zi a venit și primul test pe care l-am înfruntat ca și grup: ploua, era rece, focul nu se aprindea, ne era foame, ne gâdeam la patul cald pe care îl lăsasem la București. În toată apăsarea momentului o voce se aude: „Cântam și noi ceva? Pagina 33!”. Imnul pelerinajului ne-a făcut să ne înveselim și să ne simțim uniți, parcă și focul ne-a auzit și cu ajutorul celor două franțuzoaice am avut parte și de ceai cald.

Următoarele zile au fost superbe, cu fiecare clipă ne-am sudat ca grup devenind o familie ce cutreiera dealurile în lung și în lat în frunte cu Sf. Ioan al Crucii urmat îndeaproape de părintele Dominic parcă desprins dintr-o cruciadă.

Bisericile fortificate ne-au propulsat în timpurile demult apuse iar atmosfera de rugăciune și contemplare îmbăta aerul în fiecare loc prin care treceam.

Personal, momentul cel mai frumos din punct de vedere spiritual trăit în acest pelerinaj a fost adorația în aer liber de la biserica din satul Dacia unde, cu ajutorul lui Virgil, am avut o masă copioasă și deopotrivă uneltele necesare pentru a readuce la viața atmosfera de rugăciune din acel loc.

Țin să le salut pe această cale pe Jeanne și Clemence, care s-au străduit cât au putut să ne înțeleagă franceza „impecabilă” mie și lui Paul și care s-au arătat foarte interesate de cultura și tradițiile românești, încercând totodată să asimileze cât mai multe informații de la toți membrii grupului.

Mulțumesc tuturor celor care ați venit și ați transformat fiecare loc unde mergeam în „acasă”, mulțumesc părinte Dominic că ne-ați ghidat spiritual aducându-ne mai aproape de Isus și mulțumesc Paul, Alex, Clemence și Jeanne pentru că ați fost și îmi sunteți prieteni.

Închei cu o metaforă spunând că drumul vieții este ca o mașină care merge noaptea, nu poți vedea decât până unde bat farurile dar, cumva, reușești să străbați tot drumul până la destinație.

(text: Cătălin; poze: Elisabeta)

Au luat sfârșit întâlnirile „pizza agape” de anul acesta. La ultima pizza, am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru și pe fratele Johannes, Vicarul Comunității Sfântul Ioan pentru Europa de Sud. El ne-a exortat cu putere pentru a-l primi pe Duhul Sfânt și a ne lăsa transformați de El.

Temele abordate anul acesta cu liceenii au fost cam așa:

– Cine a fost sf. Tereza cea Mică?

– Deștept / cool – frumusețea interioară și cea exterioară

– Despre plăcere

– Muzica azi, între isterie și împărtășire

– Episcop

– Călătoria studentului – Inițiere în carieră

– Meditația budistă și meditația creștină

– Inteligența adolescentului – Ce-i aia?

.

Temele studenților au cuprins discuții despre:

– Reîncarnare

– Cum folosim calculatorul și internetul

– Inteligența emoțională

– Liberalismul

– Episcopul

– Corupție și păcat

– Aparițiile lui Isus după Înviere

– Conștiința morală după Schopenhauer.

.

Întâlnirile vor fi reluate după vacanță, probabil din octombrie. Până atunci, așteptăm și ceva comentarii pe acest blog de la participanți… Ia să vedem, îndrăznește cineva?

Au început lucrările de întreținere a mănăstirii. Primul șantier terminat: schimbarea jgheaburilor de pe acoperiș. Va urma.

(PS: Se acceptă sponsorizări 🙂 …)