Mănăstirea Sfânta Familie

Ce legătură este între ele? Păi niciuna.

Dar se mai întâmplă să se spovedească lumea în felul următor:

„Am călcat de două ori porunca a treia și de cinci ori porunca a șaptea.”

La care preotul socotește (2×3)+(5×7)=45 și răspunde:

„Ca pocăință să spuneți 4 Tatăl Nostru și 5 Bucură-te Marie.”

(De fapt fac 41, dar cum preoții în general nu sunt tari la matematică, aveți parte de bonus.)

E o glumă, desigur.

Ideea e că păcatul nu e față de numere, nici față de legi, ci față de persoane.

Am greșit față de Dumnezeu și față de oameni.

Și cum la spovadă venim să ne mărturisim păcatele, să le spunem așa cum sunt:

„Trei duminici n-am venit la liturghie să-l primesc pe Cristos și de cinci ori i-am furat sandvișul colegei de clasă. Îi cer iertare lui Dumnezeu.”

Începând de azi o nouă serie de comentarii la Evanghelia lui Ioan va fi distribuit zilnic pe blogul cu același nume.

Comentariile din această serie vor fi mai ales despre capitolele 13-17 din Evanghelie.

Cei care doresc, își pot înscrie pe blog adresa de mail pentru a primi textele prin poșta electronică.

Puteți vorbi despre acest blog tuturor celor interesați de aprofundarea Evangheliei lui Ioan și a vieții creștine.

Lectură cu folos!

În fiecare duminică, liturghia la mănăstire este la ora 10.00.

De ce să merg la liturghie?

Pentru a primi „Pâinea îngerilor”.

Euharistia (pâinea și vinul consacrate în trupul și sângele lui Cristos) este centrul oricărei liturghii.

Ea nu este hrana îngerilor, cum se spune, ci doar a oamenilor, căci doar oamenilor le-a spus Cristos: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu, are viața veșnică” (In 6,54).

Nu se merge la slujbă pentru frumusețea cântecelor, a predicii sau a vecinei de bancă. Și nici nu se lipsește la liturghie din cauza absenței acestora.

Merg la liturghie pentru a-l primi pe Cristos, care vine să rămână în mine și să-mi dea viață.

Marthe Robin (1902 – 1981) s-a născut intr-o familie numeroasa din sud-estul Frantei. La 16 ani se imbolnaveste de o boala incurabila, constand din paralizie progresiva. In 1926, in urma unei revelatii, boala ei capata sens, ca o ofrandă pentru Biserică, în unire cu Patima lui Cristos. Numeroase experiente mistice vor urma. Incepand cu 1930 si pana la moartea ei din 1981 nu se mai poate hrani. Sfanta Impartasanie, primita, de regula, o singura data pe saptamana, este singura ei hrana. Tot în 1930, primeste Stigmatele Domnului si până la sfârșitul vieții, în 1984, în fiecare vineri traieste Patimile Mântuitorului. Pe 7 noiembrie 2014, Papa Francisc a declarat-o „venerabilă”, autorizând astfel rugăciunile prin mijlocirea ei. Venerabilă Marthe Robin, roagă-te pentru noi!

.

Pr. M-D PHILIPPE // Marthe Robin înțelegea foarte bine că rolul ei în Biserică era de a continua misiunea sfintei Tereza a Pruncului Isus… Fiind legată de misterul Crucii lui Cristos, ea purta [în ofranda ei] întreaga Biserică, Biserica născută din rana inimii lui Cristos. (…)

[La Căminele de Caritate, înființate de Marthe, aveau loc regulat reculegeri pentru preoți.] Preoții care veneau la aceste reculegeri erau fie preoți tineri, foarte fideli, preoți care vroiau să-și trăiască deplin vocația, fie preoți în criză sau în situații tragice, care veneau cu speranța că Marthe le va da puțină lumină sau care erau siguri că vor găsi la ea milostivire… Reculegerile de preoți erau cele la care Marthe suferea cel mai mult,… tocmai pentru că îi purta în rugăciune pe fiecare dintre ei. După ce aceștia se întâlneau cu Marthe, se întorceau de la casa ei ca niște copii care-și văzuseră mama. Se întâlniseră de fapt cu cineva la care găsiseră milostivire. Marthe nu le dădea „lumini”, pentru asta îi trimitea la predicator. Dar ea le deschidea inimile să primească milostivirea lui Isus și îi făcea să-și regăsească speranța.

Când mergeam la ea, aveam impresia de a fi pe pragul Cerului… Această impresie provenea din totala ei dăruire, plină de fervoare. Lângă ea nu erau impresionante lucrurile extraordinare, la care chiar uitai să te mai gândești când o întâlneai. În apropierea ei erai în prezența cuiva care trăia tot timpul cu Isus, cu Maria, dar care, în același timp, era uimitor de prezentă celor care veneau să o vadă. (…)

Cel mai important la ea era tăcerea ei plină de iubire, ofranda ei, primirea pe care ți-o făcea. Pe mine asta mă impresiona cel mai mult: eram primiți de Marthe ca și cum am fi fost singurele persoane de pe lumea asta pe care le cunoștea și le iubea. (…)

Pentru lumea noastră de azi, Marthe manifestă realismul Crucii. Atât de des am vrea să nu existe Crucea! Mi s-a mai întâmplat să-mi zică lumea că vorbesc prea mult despre Cruce. Marthe nu mi-a spus niciodată așa ceva. Odată, când am întrebat-o, mi-a răspuns : „Părinte, dar despre ce altceva am putea vorbi?” (…) Pentru ea, Crucea era misterul prin excelență pe care îl are de trăit Biserica de astăzi. Crucea era însă biruința iubirii, Crucea îndreptată spre slavă, Crucea despre care Isus ne spune că nu o putem despărți nicicum de Înviere. (Pr. MD Philippe, extrase din: Cele trei înțelepciuni, pag. 500-520)

Au apărut trei cărți editate de Comunitatea Sfântul Ioan din București. Le puteți procura de la Mănăstire sau de la librăriile catolice din București, sau la Romexpo, la târgul de carte de săptămâna viitoare. Le puteți comanda și printr-un mail pe adresa mănăstirii. Lectură cu folos!

Pr. Dan Suciu și Pr. Johannes Lechner – Credința azi. Întrebări ale credincioșilor și necredincioșilor despre credință. Editura ARCB, 2014.

Evangheliile sunt pline de întrebări. La fiecare pagină vedem întrebări adresate lui Isus, sau despre El, sau puse de El. De la bun început, întrebarea face parte din întâlnirea omului cu Fiul lui Dumnezeu. Așa se întâmplă și astăzi, pentru fiecare dintre noi.

Învățăturile reunite în această cărticică au avut loc la Mănăstirea Sfânta Familie din București, de-a lungul anului consacrat credinței de către Papa Benedict al XVI-lea (2012-2013). Ele nu sunt decât o încercare modestă de a auzi întrebările pe care și le pun oamenii de azi despre credință, și de a căuta un răspuns la ele.

96 pagini, ISBN 978-606-728-008-1, preț: 8 lei.

Pr. Dan Suciu și Pr. Martin Melin – Părintele Marie-Dominique Philippe, 100 de ani de la naştere (1912 – 2012). Editura ARCB, 2014.

S-au împlinit 100 de ani de la naşterea părintelui Marie-Dominique Philippe. Cu această ocazie, timp de un an de zile, am prezentat la Mănăstirea Sfânta Familie diferite aspecte din viaţa şi din învăţătura sa. Cărticica de faţă cuprinde transcrierea acestor întâlniri sau notiţele folosite pentru pregătirea lor. Fără pretenţia de a fi articole complete sau perfecte, aceste texte reprezintă mai degrabă câteva mărturii personale despre părintele Philippe, aşa cum l-am cunoscut, aşa cum l-am înţeles. Un mic omagiu din partea unor fii ai săi, ca mulţumire pentru tot ce am primit de la el, în speranţa că vor fi şi pentru cititori izvor de lumină şi de viaţă.

136 pagini, ISBN 978-606-728-009-8, preț 10 lei.

Elizabeth Montfort – Bărbat și femeie: egalitate sau diferență? Ce-mi spune trupul sexuat despre identitatea mea? Editura Galaxia Gutenberg, 2014.

Într-un limbaj accesibil, sub formă de întrebări şi răspunsuri, autoarea răspunde sfidărilor şi mizelor actuale care se ascund în spatele cuvintelor şi conceptelor legate de gen. Dacă pentru generațiile mai în vârstă tematica genului frizează ridicolul, constatăm o presiune politică din ce în ce mai mare pentru a introduce această ideologie în bagajul cultural al generațiilor de elevi și studenți de azi și de mâine… O carte deosebit de actuală și, în același timp, utilă pentru un discernământ responsabil, într-o viziune a persoanei umane unificate.

80 pagini, ISBN 978-973-141-561-1, preț: 9 lei.

Frații Sfântului Ioan vă invită la o întâlnire cu doamna Elizabeth Montfort pe tema:

„Bărbat/femeie : egalitate sau diferență?”

În contextul extinderii teoriilor de gen, din ce în ce mai prezente în lumea universitară, dar și în instanțele legislative europeene, o reflecție aprofundată asupra afirmațiilor, motivațiilor și consecințelor acestora devine mai mult decât necesară. O poziționare responsabilă în privința lor nu se poate face numai pe criterii politice, economice sau ideologice, ci presupune înainte de toate un discernământ filozofic despre om, persoană și relația dintre bărbat și femeie. Totodată, asistăm la noi provocări aduse societății de azi de susținătorii acestor teorii: În ce condiții este posibil un feminism non ideologic? Care este rolul familiei într-o societate ultra-liberală? Care este aportul specific al bărbatului și al femeii în dezvoltarea copilului?

Doamna Elizabeth Montfort, fostă deputat în Parlamentul European, juristă și filosoafă, președinte al „Alianței pentru un nou feminism european”, va aborda aceste chestiuni în cadrul expunerii sale.

Alături de ea va fi prezentă domnișoara Tereza Brîndușa Palade, filosof, profesor la Facultatea de Științe Politice (SNSPA) din București, care ne va vorbi despre „Relația constitutivă dintre bărbat și femeie”.

Întâlnirea va avea loc joi, 13 noiembrie 2014, ora 18.00, în sala de conferințe a Mănăstirii Sfânta Familie, str. Jiului 35-37, București (Metrou M4 Jiului). Intervenția doamnei Montfort va fi în limba franceză și va fi tradusă în limba română. Contact : 021 668 59 19 sau 0755 769 043, email : bucuresti@stjean.com

Cu această ocazie, va fi disponibilă cartea doamnei Elizabeth Montfort: „Bărbat și femeie: egalitate sau diferență? Ce-mi spune trupul sexuat despre identitatea mea?”, publicată recent la Editura Galaxia Gutenberg, 2014.

Într-un limbaj accesibil, sub formă de întrebări şi răspunsuri, autoarea răspunde sfidărilor şi mizelor actuale care se ascund în spatele cuvintelor şi conceptelor legate de gen. Dacă pentru generațiile mai în vârstă tematica genului frizează ridicolul, constatăm o presiune politică din ce în ce mai mare pentru a introduce această ideologie în bagajul cultural al generațiilor de elevi și studenți de azi și de mâine…

Este vorba, așadar, de o carte deosebit de actuală și, în același timp, utilă pentru un discernământ responsabil, într-o viziune a persoanei umane unificate.

Doamna Elizabeth Montfort este o juristă, filosoafă și politiciană franceză. Între 1999-2004 a fost deputat în Parlamentul European, în această postură făcând parte din Comisia de Industrie și Cercetare, din Comisia de Genetică Umană și din cea a Drepturilor Femeilor. Actualmente, Elizabet Montfort este vice-primar al orașului Riom (Franța) și președinte al „Alianței pentru un nou feminism european”.

Este licențiată în drept, filozofie și istorie, absolvind studiile la Universitatea Pantheon-Assas (Paris II) și Paris Sorbonne. A publicat, singură sau în colaborare cu alți autori, mai multe cărți pe teme de bioetică, politică și filosofie, dintre care amintim: La bioéthique entre confusion et responsabilité (2001); Dieu a-t-il sa place en Europe? (2003); L’e-administration. La réforme de l’Etat (2005); Le sens de l’homme (2005); Le genre démasqué. Homme ou Femme ? Le choix impossible (2011); Le genre en questions (2012); De la théorie du genre au mariage de même sexe : l’effet domino (2013).

Desfășoară o activitate intensă de promovare în societatea actuală a valorilor fondatoare ale civilizației iudeo-creștine. Participă la conferințe, colocvii și alte „laboratoare de idei” alături de cadre universitare și persoane cu responsabilități politice și economice. În 2013 a fost unul din purtătorii de cuvânt ai mișcării La Manif Pour Tous din Franța. Este una din vocile din Occident care reacționează la nivel intelectual și politic împotriva răspândirii teoriilor gender în Europa și a lobby-urilor care le susțin.

Nu există viață creștină fără o lectură regulată a Scripturilor. Cum însă această lectură nu este ușoară, avem nevoie de ajutor pentru a rămâne fideli citirii ei și pentru a pătrunde în înțelesurile ei. Părinții Bisericii, sfinții și cei de lângă noi – într-un cuvânt, Biserica – ne pot susține în acest efort.

În acest blog veți găsi comentarii vechi și noi la Evanghelia Sfântului Ioan, în speranța că mijlocirea atâtor frați ai noștri în credință, care au păstrat și meditat cuvintele evanghelistului Ioan, ne va ajuta și pe noi în drumul nostru către Dumnezeu.

Textele sunt ordonate pe capitole și subcapitole, conform pericopelor evanghelice. Blogul este îngrijit de Comunitatea Sfântul Ioan.

Lectură plăcută!

http://comentariulaioan.wordpress.com/

Și-acum se plînge spinul că-mpletit

Te-a sîngerat cu aspra lui coroană

Fără de voia lui, ci doar silit

De gîzi, în nebuneasca lor prigoană.

.

Dar eu nu-l cert c-a stat să-l împletească,

Ci când și-nfipse ramurile crunte

Nu s-a-ndurat deodată să-nflorească

Acolo sus, pe chinuita-Ți frunte.

.

(12 ianuarie 1957, București. Publicată în: V. Voiculescu, „În grădina Ghetsemani”, editura Art 2009)

__________________________

V. Voiculescu (1884-1963). Poet, prozator, dramaturg și medic român. Membru al „Rugul Aprins”, grup format în 1945 din intelectuali ce avea drept scop raspândirea ortodoxiei prin intermediul conferințelor publice și autorizate. La vârsta de 74 de ani este condamnat la 5 ani de temniță grea, făcând parte din lotul „Rugul Aprins”. În închisoare se îmbolnăveşte de cancer şi moare la puțin timp după eliberare, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963. Ulterior a fost reabilitat iar apoi, după 1989, ales postmortem membru al Academiei. Pentru a afla mai multe despre el, puteți vizita : http://goo.gl/iIfjfJ

De JEAN JACQUES OLIER /

Admirabilul sfânt Iosif a fost dat oamenilor pentru a exprima în mod vizibil perfecțiunile adorabile ale Tatălui ceresc. El singur oglindea în persoana sa frumusețile lui Dumnezeu Tatăl, curăția Sa, iubirea Sa, înțelepciunea și prudența Sa, compasiunea Sa. Un singur sfânt a fost destinat să-l reprezinte pe Dumnezeu Tatăl, în vreme ce nenumărate creaturi, o mulțime de sfinți îl reprezintă pe Isus Cristos. (…) De aceea trebuie să-l considerăm pe slăvitul sfânt Iosif ca pe făptura cea mai măreață, cea mai renumită și mai de neînțeles… Tatăl, care l-a ales pe acest sfânt ca imagine a Sa pe pământ, i-a dat o asemănare cu firea Sa nevăzută și ascunsă. După părerea mea, acest sfânt este dincolo de putința oamenilor de a-l înțelege…

__________________

Jean-Jacques Olier, mistic și preot francez, 1608-1657. A înființat primul seminar din Franța. A întemeiat de asemenea Compania preoților Saint-Sulpice, care a jucat un rol important în misiunile din mediul rural francez, în dezvoltarea seminariilor și în misiunile de evanghelizare din Canada.

De TEREZA DE AVILA /

L-am ales ca mijlocitor și protector pe slăvitul sfânt Iosif și mă încredințez fără încetare lui, părintelui meu, ocrotitorului meu, care m-a vindecat de această infirmitate (paralizia), la fel cum m-a ferit și de pericole mari, atunci când era vorba de onoarea și de mântuirea sufletului meu.

Ajutorul său mi-a făcut mai mult bine decât mă gândisem eu să-i cer. Nu-mi amintesc să-i fi adresat vreo rugăciune la care să nu-mi fi răspuns.

Aș vrea să conving toate sufletele să aibă o devoțiune pentru acest sfânt. O îndelungă experiență mi-a arătat harurile pe care ni le obține de la Dumnezeu. N-am cunoscut nici măcar o singură persoană care să fi avut pentru Iosif o devoțiune adevărată, să-l fi cinstit printr-un anume cult și care să nu fi crescut în virtute… De mai mulți ani i-am cerut câte un har în ziua sărbătorii sale și de fiecare dată l-am primit. Iosif face să progreseze în mod admirabil sufletele care i se recomandă. Iar atunci când rugăciunea noastră este nepotrivită, el o îndreaptă pentru un mai mare bine al sufletului nostru.