19/03/2016
Cei care doresc să ne susțină
pot găsi coordonatele bancare ale mănăstirii în pagina „2%”. Vă mulțumim!
23/09/2015
Nașul de botez
De FR. DAN // Sunt două concepții despre nașul de botez, pe cât de răspândite, pe atât de limitate.
Prima ar fi aceea de actor principal al botezului. Cel care ține copilul în brațe în timpul ceremoniei și dă câteva răspunsuri, în vreme ce părinții stau undeva mai în spate. „L-am botezat pe X.” spun adesea nașii. De fapt nu îl botează ei, ci preotul. Iar actorii principali nu sunt nașii, ci preotul, copilul și părinții.
A doua ar fi nașul care face cadouri. Dusă la capăt, această logică ne face să alegem nași cât mai bogați, sau chiar, la extrem, mafioți de ieri sau de azi… Țin minte un botez la sfârșitul căruia nașul a făcut un tur pe la toți cei care fuseseră implicați în ceremonie (de la biserică până la restaurant și cerșetorii din față) împărțind bani și cadouri la toată lumea. Doar el avea voie să dea cadouri în acel moment. Era Nașul și se vedea asta…
Desigur, nașul are un rol aparte în timpul celebrării botezului și o misiune specială față de copil după aceea.
Pentru a primi botezul, trebuie să ai credință în Cristos și să ți-o mărturisești. Dacă uneori la noi această mărturisire pare o formalitate, azi avem și alte exemple de mărturisire la cei care își dau viața pentru că sunt creștini, pentru a nu-l renega pe Cristos. La fel era la începuturile Bisericii, la fel este și astăzi în anumite părți ale globului. Cunosc persoane care au primit credința și se gândesc la botez, dar nu au încă suficient curaj ca să-l ceară… căci botezându-se ar fi rapid excluși sau suprimați de cei de lângă ei.
Cam așa este mărturisirea credinței la botez, în sensul în care proclami un crez pentru care merită să trăiești și, la nevoie, să și mori, pentru că nu se termină cu moartea. Or bebelușul nostru doarme liniștit la botez, nu crede și nu mărturisește nimic, sau poate cel mult că-i e foame sau că nu-i place atâta agitație în jur. Cei care trăiesc și mărturisesc această credință sunt părinții și nașii. Rolul nașilor e să stea deci la botez în fața lui Dumnezeu precum Ioan Botezătorul printre păcătoși, precum Ioan la Cruce, sau precum orbul vindecat în fața fariseilor. Chiar dacă ceilalți sunt distrați sau au alte preocupări, ei sunt acolo pentru Dumnezeu. Trebuie să-și aducă aminte de credința lor, să se roage, să ceară de la Dumnezeu să-i păstreze fideli. Nașii sunt chemați să fie oameni cu un crez puternic, în Dumnezeu și în oameni.
Se obișnuiește apoi ca nașii să vină cu cadouri la botez și la diferite aniversări. E un obicei cât se poate de frumos, mai ales dacă nașul devine cu timpul un apropiat al familiei și un prieten al copilului. Când vine vorba de cadouri ne gândim la tot felul de lucruri, dar cel mai frumos cadou pe care un naș îl poate face finuței sale, pe măsură ce crește, este să-i vorbească despre Dumnezeu așa cum trebuie. Dacă finuța va învăța să-și deschidă ochii spre Dumnezeu, să înțeleagă cine este Tatăl ei Ceresc și cu ce dragoste o privește mereu, acest lucru îi va schimba toată viața. Dacă în loc de ideologii atee sau de precepte formale va descoperi un orizont infinit pentru viața ei, ce poate fi mai de preț? Ce cadou mai frumos ar putea să-i ofere nașii? Și de fapt, chiar asta este misiunea lor.
29/05/2015
Comunicat, 28 mai 2015
(Traducere preluată de pe site-ul central al Congregației: www.stjean.com )
Comunitatea Sfântul Ioan
Comunicat de presă, 28 mai 2015
Astăzi la Chalon-sur-Saone (Franța), Jean-Dominique Lefevre a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru acte de pedofilie care au avut loc între anii 1990 și 1999. Un alt proces în care este acuzat de fapte similare față de o minoră franceză în 1991 va avea loc la Puy-en-Velay.
De-a lungul procesului am putut auzi suferința și revolta victimelor și a familiilor lor față de Jean-Dominique Lefevre și față de Comunitate.
Ne exprimăm încă o dată consternarea și tristețea că un membru al Congregației a abuzat sexual de anumite persoane și le-a rănit grav. Condamnăm un comportament atât de odios.
Deplângem insuficiența reacțiilor Congregației din perioada faptelor respective, pentru care cerem sincer iertare. Astăzi, asemenea disfuncționalități nu mai sunt posibile.
Este clar pentru fiecare membru al Congregației că orice suspiciune de pedofilie trebuie semnalată organelor de poliție. Orice persoană care ar putea face rău tinerilor nu-și are locul în viața consacrată.
De mai mulți ani Congregația s-a implicat în prevenirea abuzurilor sexuale prin diferite acțiuni: cursuri de formare pentru frați pe această temă, proceduri pentru a preveni, detecta și gestiona eventuale situații de abuzuri, prin transmiterea informațiile către autoritățile competente și colaborarea cu organele de justiție.
Ne rugăm pentru victime și ne exprimăm speranța că vor putea, ajutate de restabilirea dreptății prin sentința pronunțată, să se reconstruiască și să-și găsească pacea.
Pronunțarea sentinței civile permite și începerea procedurii canonice pentru excluderea definitivă a lui Jean-Dominique Lefevre din viața consacrată, procedură care va avea loc la Vatican.
Îl încredințăm pe Jean-Dominique Lefevre milostivirii lui Dumnezeu, rugându-ne să poată recunoaște adevărul despre el însuși.
21/05/2015
Comunicat
Cu tristețe, publicăm traducerea comunicatul Congregației preluat de pe site-ul central din Franța (www.stjean.com), despre Jean Dominique Lefevre, care a activat în Romania între 1992-1996 ca și călugăr.
Comunitatea Sfântul Ioan
Comunicat de presă, 19 mai 2015
De pe 21 pe 29 mai va avea loc la Chalon-sur-Saone (Franța) procesul lui Jean-Dominique Lefevre, acuzat de acte de pedofilie ce au avut loc între anii 1990 și 1999, și de agresiune sexuală asupra unei majore în 2007. Un alt proces în care este acuzat de fapte similare asupra unei minore în 1991 va avea loc la Puy-en-Velay (Franța) pe 2 iunie. În iunie 2008, Jean-Dominique Lefevre a fost plasat în arest preventiv.
Ne exprimăm tristețea și rușinea că un membru al Comunității a fost în stare să comită abuzuri sexuale și condamnăm un comportament atât de odios.
În numele Comunității Sf. Ioan, cerem iertare victimelor și familiilor lor pentru faptele lui Jean-Dominic Lefevre.
Regretăm profund insuficiența reacțiilor și deciziilor Comunității în perioada în care au avut loc faptele.
Deja de mai mulți ani, Comunitatea a abordat subiectul prevenirii pedofiliei, subiect asupra căruia nu existau o sensibilizare și o formare suficiente.
Astăzi, este clar pentru fiecare membru al Comunității că orice suspiciune de pedofilie trebuie semnalată organelor de poliție. Restabilirea dreptății contribuie la reconstruirea persoanei rănite. În viața consacrată nu este loc pentru cineva care ar putea face rău tinerilor.
Comunitatea a organizat mai multe acțiuni de formare a fraților pe această temă, a instituit proceduri pentru a preveni, detecta și gestiona eventuale situații similare, prin transmiterea informațiilor către autoritățile superioare și cooperarea cu instanțele civile.
Această vigilență este prezentă în cei 500 de frați ai Comunității, care zilnic desfășoară activități în slujba tinerilor și familiilor, în respectul legii și al integrității fizice și morale a persoanelor care le sunt încredințate, pentru dezvoltarea lor umană și spirituală.
Contact: presse@stjean.com +33 3 85 98 18 98
24/02/2015
Mărturii: Prima ședere la mănăstire
Într -un moment din viața mea în care părea că totul se prăbușește în jurul meu, în care nu știam în ce direcție să mă îndrept, am descoperit că există un loc care, pentru mine, părea desprins de lume, de forfota cotidiană, de grijile zilnice, de tot ce mă împiedica să mă regăsesc pe mine. Am descoperit în spatele unor ziduri o mănăstire în care cuvântul „simplu” definește locul cu oameni deosebiți și plini de iubire. Un loc unde iubirea necondiționată este la ea acasă. M-am hotărât să-mi petrec câteva zile ruptă de lumea exterioară. Acolo am descoperit ce înseamnă să stai singur într-o bisericuță simplă, fără opulență, și să vorbești cu Dumnezeu. Deși eu sunt ortodoxă, asta nu m-a împiedicat să mă rog, să citesc pentru prima oară Biblia, să vorbesc cu Dumnezeu. În momentul în care am sosit acolo sufletul meu era răvășit, nu puteam să articulez nici un cuvânt pentru că-mi venea să plâng. Ușor ușor, mi-am regăsit liniștea, acea liniște sufletească ce lasă gândurile să plece și care te ajută să regăsești iubirea față de Dumnezeu. Inițial mi-a fost teamă că cei de acolo vor încerca să-mi vorbească despre catolicism, despre ceea ce înseamnă învățătura lor, dar nu a fost deloc așa. M-au lăsat să mă descopăr pe mine și partea divină din mine, pe drumul meu. Le mulțumesc tuturor pentru sprijinul oferit.
După un timp l-am dus și pe fiul meu în vârstă de 9 ani să participe la Liturghia de duminică. Ce l-a impresionat? SIMPLITATEA.
(L.A., 44 ani, manager)
23/02/2015
Mărturii: O zi și o noapte la frați
Liniștit. Multă liniște pe care viața cotidiană nu este în stare să ne-o ofere. O zi la frați înseamnă, pe lângă un cămin deschis, cald, împresurat cu oameni care vor să te ajute, o desprindere de problemele zilnice. Odată trecut de pragul mănăstirii, simți că ai trecut într-un loc unde nu te poate deranja nimeni, unde claxonul mașinilor și zgomotul tramvaielor este parcă la sute de kilometri distanță.
De asemenea, de fiecare dată când simți că ai nevoie să îi oferi un timp lui Isus, poți coborî în capelă unde el te așteaptă să i te deschizi. Nu trebuie să fie neapărat o vizită programată. Trebuie „să te lași în voia Domnului. Să trăiești fără planificare, cu speranța că Dumnezeu va avea grijă de toate” după cum spunea fratele Dominic într-un pelerinaj.
Nu am să spun mai multe, încheind prin a spune că noi oamenii am ajuns să trăim prea complicat, uitând de bucuria de a ne regăsi în lucrurile simple, în liniștea unei nopți petrecute într-o mănăstire.
(C.F.B., 18 ani, elev)
22/02/2015
Mărturii: Reculegere la mănăstire
Reculegerea la Mănăstire : un moment de liniște, de lumină și de căldură. Un loc unde găsim oameni, frați și preoți plini de har, atenți la nevoile noastre, dar foarte discreți. Persoane care nu invadează, care îţi permit să te bucuri de timpul tău, de regăsirea ta, prin Domnul. Mi-am dorit o mică escapadă din agitația zilnică, din trafic, deadline-uri și „problemele” nesfârșite pe care le vedem peste tot și pe care, uneori, ne place să le accentuăm, că să părem „importanți”. O bibliotecă întreagă ne stă la dispoziție pentru a citi din viețile și scrierile Sfinților, reviste creștine și enciclopedii – toate pentru a ne da răspunsuri și a ne ajuta în a găsi Calea, Adevărul și Viața. A-l găsi pe Domnul nostru, prin lectură, adorație și discuții pline de har. A-l vedea de fapt pe Domnul prin toți și toate. Am căutat o escapadă din cotidianul frenetic și am găsit o oază de lumină și de liniște, o oază de bucurie eternă, la care mă pot întoarce oricând să îmi extrag seva, să mă reîncarc. Am ajuns să văd cum situația se schimbă și să consider reculegerea/întâlnirile de la Mănăstire drept viața adevărată, și „agitația zilnică” drept escapada din adevărata viață. Am început să văd lumea cu alți ochi – nu cu „faimoșii” ochelari roz, ci cu ochii Credinței în Domnul.
(C. B., 30 ani, jurnalist)
20/02/2015
Casa de oaspeți
Poate părea ciudat, dar mănăstirea noastră nu e doar pentru călugări… E loc în ea și pentru „oameni normali”, cum ni se spune uneori 🙂 Avem mai multe camere în care doritorii pot petrece un timp mai liniștit. Dacă ai o alegere importantă de făcut și ai nevoie de mai multă lumină; dacă n-ai curajul să iei o hotărâre și vrei să-l găsești; dacă vrei să vezi mai bine în viața ta, sau să vii mai aproape de Dumnezeu, atunci câteva zile la mănăstire îți pot face mult bine.
Ce faci concret la mănăstire? Ai o cameră pentru tine, în care poți citi, studia, repeta pentru examene. Te poți gândi la ale tale și te poți odihni. Poți veni prânz și la cină cu frații. Poți sta în curte, în aer liber, poți lucra la grădină sau poți da o mână de ajutor la treburile casei. Poți participa la programul de rugăciune al fraților sau te poți ruga singur în capelă, cât dorești. Poți vorbi cu un frate sau te poți spovedi.
Cât poți sta la mănăstire? O zi, două, un week-end, o săptămână, în funcție de ce vrei tu, de ce ai nevoie.
Ce trebuie să faci pentru a veni? Să dai un mail la bucuresti@stjean.com de genul „aș vrea sa vin puțin la mănăstire, se poate?” Sau un telefon la 0751 463 514, la fratele Dominic, cel care se ocupă de oaspeți.
Cât costă? Nu avem un tarif, dar trăim din donații. Poți face și tu o donație, după posibilități.
Cine mai vine pe la mănăstire? Vom publica zilele următoare câteva mărturii.
Pe curând!
06/02/2015
Programul lunii februarie 2015
Sâmbătă 21 – „Iubește Biblia!” Curs biblic, la ora 16.30. Cu fratele Dominic.
Sâmbătă 21 – Pizza Agape pentru liceeni. La ora 17.00.
Sâmbătă 28 – Pizza Agape pentru studenți. La ora 18.30.
Mănăstirea Sfânta Familie 