De FR. DAN //
Duhul Sfânt este invocat în liturghia catolică în special în momentul consacrării darurilor. Prin puterea sa, pâinea și vinul de pe altar devin sacramentul Trupului și Sângelui lui Cristos. Numai Dumnezeu poate realiza o schimbare atât de radicală. Numai Duhul Sfânt îl poate face prezent pe Fiul lui Dumnezeu. Ne aducem aminte de scena Buneivestiri, în care îngerul îi spune Mariei: Duhul Sfânt va veni asupra ta… de aceea, cel care se va naște din tine va fi sfânt şi se va numi Fiul lui Dumnezeu.
În același sens, Duhul Sfânt este invocat în liturghie asupra darurilor, înainte de consacrare:
Te rugăm cu umilință să sfințești prin Duhul tău darurile pe care ți le oferim, pentru ca ele să devină Trupul și Sângele lui Cristos.
La fiecare liturghie există însă o a doua invocare a Duhului Sfânt. Ea este mai discretă, are loc după consacrare și nu se mai face asupra darurilor, ci asupra celor prezenți la slujbă:
Dă-ne nouă, celor care ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Cristos, ca din plinătatea Duhului Sfânt, să devenim un singur trup și un singur suflet în Cristos. Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veșnic, ca să dobândim moștenirea cerească împreună cu aleșii tăi…”
Mesajul este următorul: Duhul Sfânt este invocat acum pentru transformarea celor prezenți la liturghie, pentru transformarea noastră în Cristos. Nu mai este vorba de transformarea pâinii, ci de noi înșine. Dacă ne gândim puțin, e vorba de ceva care poate fi greu de crezut. Deja să crezi că o mică ostie de pe altar nu mai e pâine, ci Trupul lui Cristos, poate fi o încercare pentru unii. Dar să te gândești că tu însuți poți fi unit cu Cristos atât de mult încât să devii una cu El, e și mai greu de crezut, căci ne cunoaștem, ne știm bine sentimentele și faptele, și știm bine că nu suntem, nu avem cum să fim Trupul lui Cristos…
Și, totuși, aceasta este rugăciunea Bisericii la fiecare liturghie. De fapt, nu e chiar așa de greu de înțeles: scopul liturghiei nu este sfințirea darurilor, ci sfințirea oamenilor, sfințirea celor care participă la slujbă, transformarea conștiințelor și a vieților. Sfințirea darurilor este mijlocul ales de Cristos pentru a ne aminti iubirea sa și pentru a ne transforma pe fiecare dintre noi. Altfel spus, Sfânta Treime nu este „interesată” de pâine, de vin, de sacramente, decât în vederea sfințirii oamenilor, decât pentru a ne împărtăși fiecăruia viața dumnezeiască. Când preotul invocă Duhul Sfânt la liturghie, să ne gândim că nu este numai pentru a sfinți ceva „acolo, în față, la altar”, ci pentru a ne schimba pe noi înșine și comunitatea.
Duhul Sfânt este invocat pentru realizarea comuniunii între credincioși. „Să devenim un singur trup și un singur suflet în Cristos”, spun cuvintele îndrăznețe ale celei de-a treia rugăciuni euharistice. Duhul Sfânt e chemat să realizeze din oamenii atât de diferiți (și de multe ori străini unii față de alții) care participă la celebrare, o comunitate atât de strâns și profund unită, încât să devină Trupul lui Cristos, „trupul său mistic” (cum este numită Biserica). Misterul credinței… Un mister mare, dar un mister adevărat, o chemare a lui Dumnezeu care nu ar trebui să ne lase indiferenți, ci să ne orienteze spre diferite angajamente și gesturi concrete, în sensul acesta.
Mănăstirea Sfânta Familie 