Mănăstirea Sfânta Familie

Comunicare se rezumă astfel:

„Între ceea ce gândesc, ceea ce vreau să spun, ceea ce cred că spun, ceea ce spun, ceea ce vreți să auziți, ceea ce auziți, ceea ce credeți că înțelegeți, ceea ce vreți să înțelegeți și ceea ce înțelegeți, sunt cel puțin nouă posibilități de a nu ne înțelege.”

Comunicarea este foarte dificilă pentru că suntem plini de prejudecăți, pentru că înțelegem greșit, pentru că avem dificultăți de exprimare și dificultăți de a asculta. Avem eforturi enorme de făcut, ne aflăm la începuturile comunicării.

Ciudat este că avem mijloace foarte puternice și foarte răspândite, care ne permit să comunicăm cu ușurință, dar nu le folosim. Cu cât avem mai multe instrumente pentru a comunica, cu atât comunicăm mai puțin și cu atât comunicarea își pierde din bogăție. În epoca noastră comunicarea va căpăta o importanță enormă și vom fi nevoiți să reflectăm: Ce comunicăm? Ce idei comunicăm?

(Text preluat de pe blogul Bernard Werber)

De FR. DAN //

Duhul Sfânt este invocat în liturghia catolică în special în momentul consacrării darurilor. Prin puterea sa, pâinea și vinul de pe altar devin sacramentul Trupului și Sângelui lui Cristos. Numai Dumnezeu poate realiza o schimbare atât de radicală. Numai Duhul Sfânt îl poate face prezent pe Fiul lui Dumnezeu. Ne aducem aminte de scena Buneivestiri, în care îngerul îi spune Mariei: Duhul Sfânt va veni asupra ta… de aceea, cel care se va naște din tine va fi sfânt şi se va numi Fiul lui Dumnezeu.

În același sens, Duhul Sfânt este invocat în liturghie asupra darurilor, înainte de consacrare:

Te rugăm cu umilință să sfințești prin Duhul tău darurile pe care ți le oferim, pentru ca ele să devină Trupul și Sângele lui Cristos.

La fiecare liturghie există însă o a doua invocare a Duhului Sfânt. Ea este mai discretă, are loc după consacrare și nu se mai face asupra darurilor, ci asupra celor prezenți la slujbă:

Dă-ne nouă, celor care ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Cristos, ca din plinătatea Duhului Sfânt, să devenim un singur trup și un singur suflet în Cristos. Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veșnic, ca să dobândim moștenirea cerească împreună cu aleșii tăi…”

Mesajul este următorul: Duhul Sfânt este invocat acum pentru transformarea celor prezenți la liturghie, pentru transformarea noastră în Cristos. Nu mai este vorba de transformarea pâinii, ci de noi înșine. Dacă ne gândim puțin, e vorba de ceva care poate fi greu de crezut. Deja să crezi că o mică ostie de pe altar nu mai e pâine, ci  Trupul lui Cristos, poate fi o încercare pentru unii. Dar să te gândești că tu însuți poți fi unit cu Cristos atât de mult încât să devii una cu El, e și mai greu de crezut, căci ne cunoaștem, ne știm bine sentimentele și faptele, și știm bine că nu suntem, nu avem cum să fim Trupul lui Cristos…

Și, totuși, aceasta este rugăciunea Bisericii la fiecare liturghie. De fapt, nu e chiar așa de greu de înțeles: scopul liturghiei nu este sfințirea darurilor, ci sfințirea oamenilor, sfințirea celor care participă la slujbă, transformarea conștiințelor și a vieților. Sfințirea darurilor este mijlocul ales de Cristos pentru a ne aminti iubirea sa și pentru a ne transforma pe fiecare dintre noi. Altfel spus, Sfânta Treime nu este „interesată” de pâine, de vin, de sacramente, decât în vederea sfințirii oamenilor, decât pentru a ne împărtăși fiecăruia viața dumnezeiască. Când preotul invocă Duhul Sfânt la liturghie, să ne gândim că nu este numai pentru a sfinți ceva „acolo, în față, la altar”, ci pentru a ne schimba pe noi înșine și comunitatea.

Duhul Sfânt este invocat pentru realizarea comuniunii între credincioși. „Să devenim un singur trup și un singur suflet în Cristos”, spun cuvintele îndrăznețe ale celei de-a treia rugăciuni euharistice. Duhul Sfânt e chemat să realizeze din oamenii atât de diferiți (și de multe ori străini unii față de alții) care participă la celebrare, o comunitate atât de strâns și profund unită, încât să devină Trupul lui Cristos, „trupul său mistic” (cum este numită Biserica). Misterul credinței… Un mister mare, dar un mister adevărat, o chemare a lui Dumnezeu care nu ar trebui să ne lase indiferenți, ci să ne orienteze spre diferite angajamente și gesturi concrete, în sensul acesta.

De FR. DAN //

Redau din memorie un fragment dintr-o predică despre sfânta Ecaterina de Siena, pe care am sărbătorit-o ieri, 29 aprilie.

De ce unii oameni sunt atât de bogați, iar alții atât de săraci? întreabă sfânta Ecaterina de Siena în unul din dialogurile sale mistice.

Așa am hotărât Eu în Providența mea, răspunde Dumnezeu, pentru ca cel bogat să vadă în sărac chipul lui Cristos, care s-a făcut sărac, și să-l ajute; iar cel sărac să vadă în cel bogat chipul lui Cristos cel bun, care vine în ajutor. Și astfel, Dumnezeu să fie prezent și preamărit, și în cel bogat, și în cel sărac.

La Bucuresti suntem numai trei frati, dar Comunitatea intreaga este desigur mai mare : aproximativ 500 de frati, in peste 50 de manastiri, raspandite pe 5 continente. Mai jos, cateva imagini de la noviciatul din Saint Jodard, Franta. Noviciatul este prima manastire, in care vezi concret cum e viata de frate si discerni daca acesta este intr-adevar drumul tau.