După cum am procedat și în cazul altor mari sfinți, nu dorim să lăsăm cele 24 de ore din ziua de 15 octombrie să se termine fără a menționa una din temele importante din învățătura sfintei pe care o sărbătorim.
Tereza din Avila, a fost prima femeie1 proclamată doctor al Bisericii, de către Papa Paul al VI-lea, în anul 1970. Titlul ei, teza ei de doctorat dacă vreți (glumesc), este mater spiritualium; mama celor spirituali. De ce? Pentru că Biserica consideră că, prin învățătura ei, ea naște sufletele la viața spirituală. La ce? La viața de rugăciune, de intimitate cu Dumnezeu de care te știi iubit, la viața teologală de credință, speranță și iubire.
În scrierile sale, numeroase de altfel, sfânta oferă un loc de cinste învățăturii despre smerenie. Nu-i de mirare pentru un om de credință. darămite pentru o sfântă.
„Mă gândeam eu odată de ce era Domnul atât de prieten virtuții smereniei și mi-a apărut dinaintea ochilor, după părerea mea, pe negândite, următorul lucru: e așa pentru că El e adevărul absolut, iar smerenia înseamnă să mergi întru adevăr.”2
Smerenia înseamnă adevăr. Pentru Tereza din Avila, poarta de intrare în viața spirituală, altfel spus în relația cu Dumnezeu prin rugăciune, este cunoașterea de sine. Aceasta corespunde cu primul rând de locuințe din Castelul interior. Dar ce înseamnă să te cunoști pe tine însuți?
„După părerea mea, niciodată nu vom ajunge a ne cunoaște pe de-a-ntregul, de nu vom căuta a-L cunoaște pe Dumnezeu; privind la măreția Lui, ne vom gândi la josnicia noastră și, uitându-ne la curățenia Lui, ne vom vedea murdăria noastră; și, tot așa, meditând asupra aplecării Lui asupra noastră, vom vedea cât de departe de a fi umili suntem.”3
Lăsând la o parte cunoașterea de sine psihologică, care este foarte bună și necesară, de altfel, ne cunoaștem pe noi înșine, în adevărul și profunzimea ființei noastre, doar contemplând Chipul lui Dumnezeu. Doar lăsându-ne priviți așa cum ne privește El și permițând luminii sale să ne învăluie și să ne pătrundă conștiința de sine, doar astfel vom ajunge la a ne cunoaște pe noi înșine. Iar noi știm că suntem „mai adevărați” doar în ochii celui care ne iubește. Și cine ne iubește și ne cunoaște mai bine decât Dumnezeu? Așadar, smerenia, adevărul despre noi înșine și cunoașterea de sine sunt noțiuni convertibile între ele. În esența lor, ele trimit către aceeași realitate existențială. Sunt sinonime, dacă vreți, pentru Sfânta Tereza din Avila.
Un ultim aspect pe care doresc să-l împărtășesc. Cum se simte smerenia adevărată? Sfânta vorbește, din experiență, și despre o falsă umilință, care provine din sugestiile diavolului și smerenia autentică care este, în fond, un dar al Duhului Sfânt. Haideți să vedem întâi cum se simte falsa umilință:
„[…] umilința falsă pe care o scornise diavolul […] Se vede clar din tulturarea și neliniștea sufletului și din lupta pe care o dă cu sine însuși […] precum și din întunericul și mâhnirea pe care le lasă diavolul în suflet, uscăciunea și lipsa de dispoziție pentru rugăciune sau pentru orice lucru bun.”4
Așadar, odată ce am făcut loc în sufletul nostru unor gânduri care se aseamănă cu smerenia, de exemplu după ce am păcătuit și ne acuzăm de asta în fața lui Dumnezeu; dacă efectele produse în suflet sunt de neliniște, mâhnire și pierderea gustului pentru rugăciune, atunci putem să discernem că ceea ce ne mână este de fapt falsa umilință care ne îndepărtează de adevăr și de Dumnezeu. Acum, haideți să vedem cum se simte smerenia adevărată:
„Cu toate că știe sufletul că este păcătos, smerenia adevărată nu aduce după sine o luptă, nici nu tulbură sufletul și nici nu-l întunecă, nu-i produce uscăciune; ci mai degrabă îl bucură și face totul altfel: cu liniște, cu blândețe și cu lumină.”5
Ce cuvinte de mângâiere în neliniștile noastre! Smerenia autentică, cea care vine de Dumnezeu și îi este plăcută, nu agită, ci mai degrabă lasă în suflet o mireasmă plăcută de bucurie, de lumină și de blândețe. Altfel spus, ea ne încurajează să mergem și mai departe în relația noastră cu Dumnezeu, să ne rugăm mai mult și să facem și mai multe fapte bune.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Sfântă Tereza din Avila, roagă-te pentru noi!
Mănăstirea Sfânta Familie 