De FR. DAN //
Avem nevoie de curaj în situațiile riscante. Aristotel vorbea de curajul de a înfrunta un pericol de moarte și dădea ca motiv pentru curaj: frumusețea vieții umane. Altfel spus, e nevoie de curaj atunci când ar fi rușinos să nu faci lucrul respectiv: să nu iei apărarea cuiva agresat, să taci de teamă ce vor zice ceilalți, să nu te prezinți la o întâlnire dificilă.
Să te descurajezi de la orice se cheamă lașitate. Există însă și motive obiective de teamă și de neîncredere în sine: un job complet nou sau o misiune grea, sau o nouă zi alături de cineva bolnav. Curajul te ajută să înfrunți aceste situații, știind că acesta e drumul pe care trebuie să treci.
Un alpinist povestea despre toate nopțile pe care le petrecuse în situații extreme: frig, altitudine, singurătate. Paradoxal, numai aceste nopți se întipăresc pentru totdeauna în memorie, ca cele mai importante momente. Nopțile obișnuite, petrecute în pat la cald, desigur nu te marchează în mod deosebit…
Curajul ne duce deci spre frumusețea vieții. Uneori riști să pierzi tot ce-ai clădit și atunci ai nevoie de curaj pentru a merge înainte, fie ce-o fi. Nu înseamnă că trebuie să te arunci cu capul înainte în toate pericolele, ci că există o parte din vocația noastră la care nu se ajunge decât asumându-ți riscuri. Cu curaj.
În timpul războiului, o fetiță de 12 ani îl întreabă pe bunicul său: –Tu de ce n-ai făcut nimic când au venit soldații? Ești un laș? – Curajoși au fost părinții tăi, răspunde bătrânul. Eu fac dulcețuri… Apoi, din curăția vârstei sale, fata ne trimite o întrebare direct în adâncul sufletului: Dar tu n-ai făcut niciodată un lucru curajos în viața ta?
War horse, un film de Steven Spielberg (2011)
Mănăstirea Sfânta Familie 