Sfânta Tereza de Avila este o mărturie și un exemplu al unei spiritualități care nu reprezintă o adăugire opțională – un fel de decor – în întreaga viață creștină.
În realitate, a fi „spiritual” nu este o opțiune, ci o datorie și un drept care apar ca o consecință logică a faptului că am fost născuți din nou „din apă și din Duhul”. Un botez luat în serios se numește viață sfântă.
Rugăciunea Papei Francisc din scrisoarea sa despre chemarea la sfințenie în lumea de astăzi, cere astfel:
„Harul Botezului vostru să aducă rod pe un drum de sfințenie. Lăsați totul să fie deschis lui Dumnezeu și, pentru asta, alegeți-L pe El, alegeți-L pe Dumnezeu din nou și din nou. Nu vă descurajați, pentru că aveți puterea Duhului Sfânt pentru a face acest lucru posibil, iar sfințenia, în cele din urmă, este rodul Duhului Sfânt în viața voastră” (cf. Gal 5,22-23).
În acest fel, putem înțelege întrebările care apar din lecturile de astăzi: vă mântuiește legământul lui Moise, al cărui semn este tăierea împrejur, sau vă mântuiește legământul în Cristos, al cărui semn este credința? Nu este vorba de o operație chirurgicală în trup, ci de operațiune colosală de mântuire pe care Dumnezeu a înfăptuit-o prin puterea Duhului Său Sfânt, dându-ne pe propriul Său Fiu să moară pentru noi.
Cu exemplul și mijlocirea Sfintei Tereza, să permitem ca această lucrare să continue, și astăzi, în sufletele noastre.
Fratele Leopold
Mănăstirea Sfânta Familie 