„Împărăția mea nu este din lumea aceasta.” Pentru cei dintre dumneavoastră care v-ați pregătit pentru această sărbătoare folosind iBreviary – un obicei foarte bun, de altfel – veți găsi formularea: „Împărăția mea nu este aici.” Nu sunt fluent în limba română, așa că mă puteți corecta la sfârșitul slujbei, dar mi se pare că aceste două traduceri nu transmit același mesaj. Poate părea nesemnificativ, însă astăzi îl sărbătorim pe Isus Cristos, Regele Universului. Această „împărăție” a lui Isus are deja loc în această lume, deși este încă imperfectă și în așteptarea unei plenitudini fără umbre? După cum înțeleg din traducerea lecționarului, aceasta pare să indice doar originea. Sau, dimpotrivă, împărăția este rezervată pentru un viitor îndepărtat, iar acum nu avem altceva de făcut decât să așteptăm pasiv?
Am învățat multe lucruri prin simplul act de a face pâine pentru frații mei. Aluatul poate crește impresionant atunci când este lăsat să se odihnească. Aceasta este imaginea împărăției, așa cum ne-a învățat Isus: o realitate deja prezentă aici, asemenea drojdiei care dospește și transformă omenirea pentru a deveni mai solidară, mai fraternă.
Împărăția nu funcționează conform logicii puterii, așa cum vedem adesea în jurul nostru, ci după logica gratuității, a iubirii care servește fără să aștepte nimic în schimb. Isus Cristos, Regele Universului, în contrast flagrant cu realitatea zilelor noastre, nu este un conducător care se impune prin forță, asemenea marilor imperii care domină prin armate bine echipate și arme sofisticate. Astăzi trebuie să ne rugăm pentru toți cei care suferă din cauza nedreptăților, războaielor și tragediilor care ne lasă fără cuvinte.
Totuși, aceasta nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la implicarea politică. Împărăția lui Isus, departe de a nega simpla existență a autorităților sau a structurilor sociale, le transformă și le legitimează ca mijloace ale iubirii. Ca și creștini, suntem chemați să făurim o cale de a-i sluji pe alții cu dragoste. De aceea suntem invitați astăzi să ne exercităm dreptul de vot și să ne rugăm pentru cei care vor câștiga. „În Isus Cristos”, Biserica – încă în proces de convertire la Evanghelie – rămâne un semn vizibil și credibil al vocației universale pentru întreaga umanitate.
Actualizarea împărăției lui Isus în viața fiecăruia dintre noi poartă numele de spiritualitate creștină. Este o misiune reînnoită zilnic, în fiecare zi unică, fără a se repeta. Isus ne invită să ne luăm „crucea noastră”, dând sens obstacolelor și suferințelor care apar pe drum. Totuși, trebuie să fim conștienți că nu suferința în sine mântuiește, ci iubirea care dă sens crucii și suferinței.
Suntem chemați să participăm la viața politică fără a renunța la judecata conștiinței noastre din teamă sau conformism. „Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc adevărul”, îi spune Isus lui Pilat. De-a lungul vieții sale publice, Isus a denunțat minciunile oamenilor religioși ipocriți, care spuneau una și făceau alta; care îl acuzau pe Isus înaintea guvernatorului roman, dar evitau sala de judecată pentru a nu se „contamina”. Iar Pilat, deși nu găsește niciun motiv pentru a-l condamna, alege minciuna pentru a evita conflictele. Evanghelistul Ioan remarcă puțin înainte că Petru „l-a urmat de departe”. Discipolii l-au lăsat pe Isus singur în fața celor puternici care îl judecau și îl condamnau. Suntem noi dispuși să-L urmăm pe Isus de aproape, denunțând minciuna și nedreptatea?
Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Tineretului cu tema: „Cei care speră în Domnul umblă, dar nu obosesc”, inspirată din aşa-numita Carte a mângâierii lui Isaia. „Vor exista provocări de înfruntat în pelerinajul vieții”, scrie Papa Francisc în mesajul său.
„În vechime, pelerinajele implicau schimbarea anotimpurilor și a climei, traversarea unor peisaje plăcute și păduri răcoroase, dar și munți înzăpeziți și deșerturi toride. Tot astfel, pentru cel credincios, pelerinajul vieții rămâne o cale dificilă, așa cum a fost pentru poporul Israel călătoria în deșert spre Țara Promisă.”
Ce bucurie este să trăim această Euharistie alături de atât de mulți tineri. Ei sunt motorul nostru, ne împing înainte și ne dezvăluie o parte din tinerețea veșnică a cerului. Isus Cristos este „martorul cel credincios, primul născut dintre cei morți și Principele regilor pământului!”, așa cum ni-l prezintă Sfântul Ioan în prima sa viziune apocaliptică.
„Viva Cristo Rey!” – Trăiască Cristos Regele! – așa cum strigau creștinii spanioli și mexicani persecutați la începutul secolului trecut. Fericitul – și curând sfântul – Carlo Acutis, patronul acestei Zile Mondiale a Tineretului, ne încurajează să ne angajăm cu curaj și fermitate pe drumul spre cer, având ca punct de plecare Euharistia.
Fratele Leopold
Mănăstirea Sfânta Familie 