Fericitul Vladimir Ghika scrie la începutul uneia dintre cărțile sale despre îndrăzneala de a vorbi despre Cristos și viața spirituală unui public larg, folosind mijloacele mass-media. În cazul său era vorba de cărți de spiritualitate difuzate larg, dar cuvintele sale seamănă profetic cu îndemnul ultimilor Papi de a folosi internetul și rețelele sociale pentru a transmite mesajul Evangheliei.
___________________________________
„Să vorbeşti despre viaţa spirituală, adresându-te marelui public constituit din cititori de toate felurile – ce întreprindere riscantă, ce pretenţie ciudată!” – mi s-a obiectat chiar de la prima idee a unui asemenea proiect… Nu cred că trebuie să ne oprim în faţa temerilor de asemenea natură, chiar dacă sunt însoţite de multe semne de exclamare. (…)
Înainte de toate, acest „mare public”, pretins atât de amestecat şi despre care se crede că ar fi atât de îndepărtat de profunzimile generoase ale vieţii creştine, este acelaşi public care, conform Evangheliei, l-a căutat pe Domnul Nostru. Sunt oamenii care-ţi ies în cale pe drum, în întâlniri deopotrivă surprinzătoare şi predestinate. Este mulţimea în care se poate înfăptui, în chipul cel mai emoţionant cu putinţă, parabola semănătorului care împrăştie în toate direcţiile cuvântul lui Dumnezeu. Discipolii nu trebuie să se teamă să facă ce a făcut şi Învăţătorul; ba, mai mult, ei se pot încredinţa cu ochii închişi posibilităţilor harului, bogăţiilor nebănuite ale sufletelor ce se află în mâinile unui Dumnezeu care le doreşte. Se poate şi trebuie încercată, într-o formă nouă, punerea în valoare a acestei bogăţii ascunse în străfundurile inimilor, întru transformarea acestei vieţi şi bucuria fără egal a vieţii veşnice; şi, de n-ar fi să ajungem decât la câţiva, este necesar să ne adresăm tuturora.
(MVG, Scrieri spirituale. Prezența lui Dumnezeu, pag. 135-136).
Mănăstirea Sfânta Familie 