De FR. DAN /
Timp de 12 zile am avut bucuria de a participa la pelerinajul relicvelor fericitului Vladimir Ghika prin eparhia de Cluj-Gherla. În această postare aș vrea să împărtășesc câteva frânturi dintr-un jurnal de pelerinaj pe care nu l-am scris… altfel decât în suflet. Iată deci câteva poze, descoperiri și lucruri spuse de unii și de alții (mai ales de alții..) de-a lungul acestor zile.
13 martie. În ziua în care calendarul bizantin pomenește aducerea moaștelui sfântului Nichifor (care în traducere înseamnă „purtătortul de biruință”), moaștele fericitului Vladimir Ghika, un alt purtător de biruință în Cristos, au ajuns la Cluj în catedrala română unită „Schimbarea la Față”.
14 martie. Sosirea la parohia greco-catolică din Sângeorz-Băi și primirea relicvelor de către părintele protopop Nicolae, împreună cu Preasfințitul Florentin Crihălmeanu și cu cei 10 preoți din protopopiat.
„Vrei să postești? Postește de la rău!”
15 martie. Vizită la parohia din Rodna. Am descoperit aici ruinele unei vechi biserici, după spusele localnicilor mănăstire dominicană din secolul al XII-lea, distrusă cu cruzime de tătari la 1241.
Părintele Augustin, paroh în satul Șanț, la poalele munților Ineu, ne-a așteptat pe șantierul bisericii, unde își petrece o bună parte din timp. În salopeta sa albastră, cu un zâmbet mare și înconjurat de tineri, părintele avea ceva dintr-un călugăr franciscan din Bronx… sau poate doar bucuria celor care clădesc Biserica.
Ați auzit de „biserica celor trei mere”? Când părintele a început construirea bisericii, lipseau banii, muncitorii, materialele, toate. O bătrânică din sat a venit la cei trei care erau pe șantier și le-a spus: „Eu n-am bani să vi-i dau, dar vă văd că arătați cam flămânzi, așa că v-am adus trei mere…” Așa a început biserica din Șanț…
16 martie. Maieru. Parohia cu mulți copii. Seara, la slujba de maslu (prima la care am participat), unul dintre ei mă privea vesel de sub patrafirul unui preot, unde se cuibărise…
17 martie. Bistrița. “Relicvele oricărui Sfânt sau Fericit reprezintă un semn al prezenţei lor printre noi, un semn că ei mijlocesc şi se roagă pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Avem în monseniorul Vladimir Ghika un mijlocitor foarte puternic în faţa lui Dumnezeu”
19 martie. Sărbătoarea sfântului Iosif. Cluj, liturghia arhierească în jurul Preasfințitului Florentin Crihălmeanu, la capela de sub Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor Secolului XX. „Prin prezența acestor relicve, suntem bucuroși să îl primim pe Monseniorul Vladimir Ghika la el acasă (dacă putem spune așa) în această catedrală!”
Spicuind dintr-o predică : „Copiii mai obraznici din acel cartier sărac al Parisului, își băteau joc uneori de Fericitul Vladimir Ghika, venit printre ei pentru a-l aduce pe Cristos. Unul a aruncat chiar cu o piatră, care l-a lovit pe bătrân. Acesta s-a oprit, a ridicat piatra care îl lovise și a zis: „Pe această piatră voi zidi Biserica Ta”. Un astfel de om a fost Monseniorul Vladimir Ghika.”
19 martie, Beclean. O parohie în care preoții și credincioșii au timp să se roage pe îndelete. „Într-o lume în care totul se vinde și se cumpără, într-o lume în care toți vor să câștige bani necinstiți, Vladimir Ghika a știut să renunțe la titlul său princiar, a știut să se facă un bătrân în care copii aruncă cu pietre. Dacă astfel de oameni oameni noi nu suntem în stare să-i cinstim, nu vom ști nici să ne respectăm unul pe altul.”
Seara, pe la 22.30, după cinci ore de rugăciune și împărtășiri spirituale la Biserică, am mers acasă la părintele Felician și am aflat de la acesta cum și-a început aici misiunea de preot acum 21 de ani, găsind la sosire doar vreo 4-5 credincioși… Mergea să spună liturghia și într-un sat din apropiere. Mai ales iarna i-a lăsat amintiri părintelui. Își punea toate hainele pentru liturghie într-un rucsac și pleca pe jos, singur prin zăpadă, 8-9 kilometri până acolo. Și totul i se părea atât de firesc!
20 martie. La casa de bătrâni din Beclean, cu părintele Alin. Sau mai bine zis, la „mănăstirea” din Beclean, căci într-o mănăstire rugătoare încearcă bătrânii de acolo, ajutați de părintele, să transforme timpul șederii lor. Momente emoționante cu relicvele Monseniorului, care și-a petrecut și el atâtea ore alături de cei bătrîni, bolnavi și uneori uitați. Uitat și el de lume, în mijlocul temniței de la Jilava, Monseniorul era omul cel mai liber din întreaga țară, semn că adevărata libertate din interior izvorăște, atunci când trăim pentru Dumnezeu…
20 martie, Dej. Pe valea Someșului, un oraș tipic transilvan. Ca și la Gherla, Aiud, Sighet, și la Dej se află o închisoare unde au fost închiși elitele țării și mulți dintre preoții ei. Fericitul Vladimir Ghika e primul român mort martir în timpul prigoanei comuniste și ridicat la cinstea altarelor de Biserica Catolică. Cu voia lui Dumnezeu vor mai urma și alții. Episcopii care nu și-au renegat credința în detenție vor fi poate beatificați și ei. Iar preoții care și-au lăsat soția și 4-5 copii ca să meargă la închisoare sunt oare mai puțin sfinți, în ochii lui Dumnezeu?
21-22 martie. Gherla. Biserica noii parohii fusese sfințită cu numai trei zile înainte, când fusese înființată și noua comunitate parohială. O binecuvântare de sus, la început de drum, pentru credincioșii din Gherla !
22 martie. La mănăstirea surorilor baziliene din Cluj.
23 martie. Sfârșit de pelerinaj, la catedrala din Cluj. Dar, cum se spune, „un sfârșit e un început” !
Mănăstirea Sfânta Familie 