Vizită la frații franciscani

fratele Vladimir //

De curând, am avut ocazia de a petrece câteva zile la Mănăstirea Sfânta Treime, a fraților minori conventuali, din Pârâul Rece. Drumeție, odihnă și rugăciune ! Iată firul conducător al acestor 4 zile poposite la ei.

Odată ajuns în Brașov, fratele Anton Herciu, actualul magistru de novici, m-a condus spre micul lor colț retras, nu foarte departe de munții Bucegi. Ajunși la destinație, totul părea să-ți îndrepte gândul și simțirea spre mult dorita pace lăuntrică… Capela fraților, frumusețea naturii înconjurătoare, priveliștea impresionantă spre vârfurile Bucșoiu, Coștila și Caraiman, cu rândunelele ce-și au cuiburile pe pereții Conventului și până la mesajul de primire din parcare, totul respiră pace. Un har al fraților franciscani, împreună cu duhul blândeții, pe care se străduiesc să-l facă simțit și să-l împărtășească celor care le calcă pragul.

A două zi a început cu un timp de rugăciune în tăcere, împreună cu cei doi frați prezenți în casă, urmat de Sfânta Liturghie și de Oficiul Laudelor. Alături de un mic dejun cu prietenii, acesta părea să fie izvorul de energie pentru ziua de drumeție spre Vârful Piatra Mare (1844 m). Trecând prin Predeal, am urmat traseul unui drum forestier până la Stâna de sub Coada Pietrei Mari (aprox. 1800 m). După 5 ore de mers și o binemeritată pauză pentru a admira imprejurimea și pentru picnic-ul de prânz, am făcut alegerea „dureroasă” de a renunța la urcarea spre vârf din cauza timpului restrâns. Traseul de întoarcere a fost prin Timișul de Sus, trecând pe la cascada Tamina : un drum de coborâre ușoară, foarte accesibil și foarte frumos în acele ore de seară scăldate de un soare auriu și de o adiere blândă a unui vânt de vară.

Ce alte trasee sunt accesibile, în decursul unei zile de drumeție, de la mănăstirea fraților ? Vârful Postăvaru (1799 m), cu un traseu la dus prin Poiana Secuilor și cu un drum superb la întoarcere prin Cheile Râșnoavei ; Cabana Mălaiești (1720 m), trecând prin Vârful Diham (1582 m), Cabană Poiana Izvoarelor și Șaua Mălaiești (1780 m) – un traseu superb care necesită o zi întreagă de mers, dar care răsplătește efortul depus. Cu siguranță mai sunt și alte trasee, mai scurte, care ar putea fi parcurse, cum ar fi cel spre Azuga, dar pe acestea am avut ocazie să le parcurg în vizitele mele anterioare la mănăstirea din Pârâul Rece.

În a treia zi de ședere, am redus ritmul, pentru a o petrece în jurul lacului, o scurtă drumeție pentru a culege mure, și din nou împreună cu frații în timpul rugăciunii de dimineață și de seară.

Aceste zile, scurte dar bogate, au fost pentru mine ocazia de a-i întâlni pe frații noștri franciscani și de a mă pregăti sufletește și trupește pentru ultimul an de filozofie în casa de formare din Franța. Se spune că „omul sfințește locul”, dar în același timp sunt locuri și locuri … unele contribuie la dobândirea păcii lăuntrice, așa cum altele te împiedică să o găsești. Pentru mine, mănăstirea fraților franciscani, împreună cu tot ce o înconjoară, a fost un loc favorabil de a-l căuta pe Dumnezeu și de a mă apropia de dobândirea păcii lăuntrice.

Pace și bine!