Ieri, Biserica Catolică l-a propus ca model de trăire creștină pe misticul spaniol Ioan al Crucii (1542 – 1591). Chiar și la o zi distanță, nu am vrut să ratez ocazia de a împărtăși ceva despre el.
Cum ne poate educa acesta în trăirea cu Dumnezeu ?
Sfântul nostru abundă în cuvinte de lumină și iubire. O bună parte sunt foarte cunoscute, precum:
În seara vieții noastre vom fi judecați după iubire, făcând un ecou puternic cuvintelor lui Isus din Matei 25, 31 – 46.
Sau :
Un singur cuvânt a spus Tatăl
Și acesta a fost Fiul,
Și el vorbește încă
În tăcerea cea veșnică.
Și în tăcere trebuie să-l asculte
Sufletul.
Astăzi mă gândesc la faimosul său nada-todo (nimic-tot, în spaniolă). Aceste strofe, Ioan al Crucii le inserează în tratatul său despre perfecțiunea creștină, sau cum să urci muntele perfecțiunii pentru a ajunge la vârf, adică la unirea deplină a voinței noastre cu voința lui Dumnezeu.
Iată-le, în traducere liberă :
Pentru a ajunge să guști totul,
Să nu ai gust pentru nimic.
Pentru a ajunge să cunoști totul,
Să nu cauți să cunoști nimic.
Pentru a ajunge să posezi totul,
Să nu cauți să ai în posesie nimic.
Pentru a ajunge să fii totul,
Să cauți să fi nimic.
…
Sufletul își găsește calmul și odihna în sărăcie și lipsă,
Căci atunci când nu-și dorește nimic,
Nimic nu-l trage cu forța în sus
Și nimic nu-l împovărează trăgându-l în jos,
Căci este el se găsește în centrul smereniei sale.
De fapt, concupiscența omului este cauza chinurilor și suferințelor sale. [1]
Întrebarea este cum am putea să ne lăsăm modelați de aceste cuvinte, astăzi, în epoca noastră ? Deoarece ele conțin un adevăr care transcende și depășește scurgerea veacurilor sau localizarea geografică.
Totodată, pun în paralel cuvintele, la fel de „scandaloase”, ale Sfintei Tereza din Avila (1515 -1582), bună prietenă a sfântului nostru. Un alt fel de nada-todo :
| „Nada te turbe, nada te espante, todo se pasa, Dios no se muda La paciencia todo lo alcanza quien a Dios tiene nada le falta solo Dios basta . „ | „Să nu te tulbure nimic, Să nu te înspăimânte nimic; Totul trece Dumnezeu nu se schimbă Răbdarea obține totul; Celui care îl are pe Dumnezeu nu îi lipsește nimic. Singur Dumnezeu este suficient. „ |
Astfel, mă întreb din nou, cum aș putea trăi eu, în contextul meu actual, cu alegerile pe care le-am făcut, și în complexitatea vieții mele acest solo Dios basta, Singur Dumnezeu este suficient și acest miez al învățăturii Sfântului Ioan al Crucii : pentru a poseda totul, trebui să nu posed nimic ?! Imposibil nu este ! Cu harul lui Dumnezeu, în primul rând, apoi cu pași mici și alegeri concrete.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
[1] Urcarea muntelui Carmel, Cartea I, capitolul 13.
Lasă un răspuns