Mănăstirea Sfânta Familie

Mai întâi trebuie explicat titlul…

Capitolul este o întâlnire între fraţii unei comunităţi de călugări. Un fel de întâlnire de familie, în jurul superiorului. Tradiţional, acesta citea şi comenta un capitol din regula de viaţă monahală. De aici vine şi numele întrunirii, în latină capitulum, în română capitol (sau capitlu în altă traducere).

Vicariatul este o parte a Congregaţiei Sfântul Ioan. Fiind prea mare pentru a fi dirijată direct de un sigur om (comunitatea are 63 de mănăstiri în 4 continente), a fost împărţită în 8 unităţi administrative numite vicariate. Superiorul general le conduce prin intermediul unui frate vicar, de unde provine şi denumirea.

Europa de Sud. De obicei Europa este împărţită în Est şi Vest, la noi însă, din diferite motive, „împărţirea Europei” a fost între Nord şi Sud. Din vicariatul sudic, în afară de România, mai fac parte mănăstirile din Rusia (Caucaz, Nalcik), Elveţia (Geneva) şi Italia (Roma, Bologna şi Finale Emilia).

Codul gri. Capitolul de anul acesta a avut loc la Geneva de pe 3 pe 8 februarie. Credincioşii din parohia fraţilor din Geneva s-au trezit deci oarecum invadaţi de noii sosiţi. Într-adevăr, 15-20 de personaje îmbrăcate ciudat în gri nu trec uşor neobservate pe străzile Genevei…

Pentru cei care nu ştiu, Geneva este „Roma protestantă”, locul de unde a început reforma lui Calvin. Nici astăzi, după mai bine de 400 de ani de la reformă, episcopii catolici nu pot avea sediul episcopal în oraş. De asemenea, conform legii încă în vigoare, pe străzile Genevei nu se pot organiza procesiuni catolice şi nici portul hainei călugăreşti nu este permis. Din fericire, acest ultim punct nu mai este aplicat. Astăzi, Geneva rămâne un oraş de cultură protestantă, deşi majoritatea locuitorilor sunt catolici (40%, faţă de 17% calvinişti).

(În poza de sus: fraţii participanţi la capitol, în faţa zidului reformatorilor din Geneva: Guillaume Farel, Jean Calvin, Théodore de Bèze şi John Knox.)

În fiecare lună încercăm să ieşim din Bucureşti pentru a merge măcar o zi la munte. Organizarea este sumară: câteva telefoane date cu o zi înainte, alegerea unui traseu de drumeţie, pregătirea rucsacilor şi a bocancilor… Dimineaţa, liturghia înainte de plecare, apoi îmbarcarea în maşină (când încăpem) sau în tren (când suntem mai mulţi) şi plecarea direcţia Buşteni.

Am avut parte de o vreme splendidă şi de 6 ore de mers prin zăpadă, de la Căminul Alpin spre Poiana Coştilei, Poiana Izvoarelor şi coborârea la Gura Diham. V-am fi arătat mai multe poze, dar de ce oare bateriile aparatului se termină mereu în astfel de momente?… Ultimii kilometri i-am făcut pe întuneric, sub cerul fără nici un nor şi cu multe multe stele.

Următoarea ieşire: 26 ianuarie 2013

De câteva zile a apărut în capelă ieslea de Crăciun. A pregătit-o Jean-Luc, un prieten al mănăstirii care de mai mulţi ani vine din Franţa pentru a fi cu noi de Paşti şi de Naşterea Domnului. Tot el a procurat, de-a lungul anilor diferitele „personaje” care îl aşteaptă, fiecare în felul său, pe Pruncul Isus.

Anul acesta, ieslea are un acoperiş de şindrilă. Jean-Luc a folosit şindrilele rămase de la reparaţia de acum o lună a acoperişului mănăstirii. Astfel, mănăstirea şi ieslea au ajuns să aibă acelaşi acoperiş, de parcă mănăstirea noastră ar fi doar o iesle mai mare, în care personajele suntem noi, fraţii şi oaspeţii veniţi la reculegere!

Iată cum, din simplii spectatori în faţa ieslei celei mici, ne-am transformat toţi în „personaje” implicate direct în aşteptarea naşterii Mântuitorului. Am ajuns în rând cu Maria şi cu Iosif, cu oaia, cu măgarul şi cu boul… Şi atunci din iesle, ca dintr-un joc al copilăriei, s-a născut întrebarea: noi cum aşteptăm Crăciunul? Ca Maria? ca măgarul sau ca boul? sau (să fim sinceri!) câte puţin ca fiecare dintre ei?… Oricum ar fi, Crăciunul vine peste câteva zile. Să ne ajute Domnul să ne pregătim sufletele, pentru ca Isus să poată fi mai prezent în vieţile noastre!

Familiile catolice din asociația Vladimir Ghika au organizat sâmbăta aceasta o zi de reculegere la mănăstire. Spre bucuria lor și a noastră, Preasfințitul Cornel Damian a putut fi și el prezent în prima jumătate a zilei.

Părintele Fabian Măriuț este cel care de mai mulți ani organizează aceste zile de reculegere pentru familii la noi, în mănăstirea aflată sub ocrotirea Sfintei Familii.

Sunteți mereu bineveniți! Vă așteptăm cu drag și vă purtăm în rugăciunile noastre!

Pagina cu câteva poze este disponibilă în meniul „La mănăstire”, sau aici.

Fratele Pierre-Zachée nu e stilul James Bond. Mai degrabă e stilul „musca asta are şi ea dreptul să trăiască!”… Însă călugării, dacă nu ştiaţi, poartă o taină cu ei. Altfel spus, sunt surprinzători atunci când te aştepţi mai puţin…

Săptămâna trecută fratele nostru a fost în Franţa pentru o sesiune de teologie. La sfârşitul acesteia a ajuns în Toulon, un oraş din sud, să vadă pe cineva. Aşteptându-l pe cel cu care trebuia să se întâlnească, s-a aşezat pe nişte trepte în faţa unui centru comercial din oraş şi a început să îşi mănânce liniştit sandvişul.

La un moment dat fratele a văzut un bărbat care fugea în direcţia scărilor. După câteva secunde, o altă persoană, îmbrăcată în albastru, a apărut fugind după cel dintâi. Fratele Pierre-Zachée a apucat să mai vadă şi o geantă pe care bărbatul o ţinea în mână. Ambii urmau să treacă pe lângă locul unde se afla el.

Fără să aibă timp să se gândească, fratele şi-a lăsat sandvişul, s-a ridicat şi la prins pe tânăr în braţe. Din cauza vitezei amândoi şi-au pierdut echilibrul şi s-au rostogolit pe treptele respective până jos, câţiva metri buni. Apoi s-au ridicat, hoţul s-a întors spre el supărat, cu aerul de a-l lua la rost… Însă văzându-l pe călugăr în faţa lui, a rămas complet fără reacţie! N-a mai spus nimic şi nici măcar n-a fugit mai departe, deşi ar fi avut timp.

După câteva clipe paznicul a apărut pe scări, i-a strigat fratelui să îl prindă. Călugărul a pus din nou mâna pe el şi totul s-a terminat în următoarele secunde. Omul albastru a plecat cu tânărul, fără să îi zică nici măcar mulţumesc fratelui. Care s-a întors să îşi termine sandvişul, înainte de a merge mai departe.