Mănăstirea Sfânta Familie

Anul Nou, 2021, ne aduce aminte că acum 2021 de ani lumea noastră s-a schimbat complet prin nașterea lui Cristos din Fecioara Maria.

La mulți ani!

Curăția ta, Maică Neprihănită, ne amintește biruința lui Cristos asupra răului și ne cheamă la sinceritate, la lumină, la simplitate. Prin iubirea lui Cristos nu mai suntem robi ai păcatului, ci liberi, liberi de a iubi și de a ne iubi ca frați.

În lumina Înălțării Mariei, viața noastră nu este o rătăcire lipsită de sens, ci un pelerinaj care, cu toate necunoscutele și suferințele sale, are o destinație sigură: casa Tatălui nostru, care ne așteaptă cu iubire. Mama noastră este acolo și ne așteaptă și ea cu iubire.

Sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului a trecut, dar Duminica rămâne ziua potrivită pentru a vorbi despre legământul lui Dumnezeu cu noi.

Rămăsesem datori cu conversațiile despre două sărbători. Vă prezentăm astăzi episodul despre Preasfânta Treime.

Biserica nu este a Papilor, a episcopilor, a preoților, nu este nici a credincioșilor, ea este numai și numai a lui Cristos. Doar cel care trăiește în Cristos susține și apără Biserica, prin sfințenia propriei vieți, așa cum au făcut Petru și Paul. (Papa Francisc, 2015)

O naștere. Un nume. O misiune.

24 iunie. Ioan. Dumnezeu dă har.

În Isus, Dumnezeu ne iubește cu o inimă de om.

Duhul Sfânt transformă Biserica într-un izvor de milostivire, într-o mamă cu inima deschisă pentru toți! Cât aș vrea ca oamenii să recunoască Biserica, să ne recunoască pentru acest surplus de milostivire – și nu pentru alte lucruri –, pentru acest surplus de umanitate și de tandrețe, de care au atâta nevoie! (Papa Francisc, iunie 2019)

Sfântul Augustin comenta în felul următor acest pasaj din liturghie, înainte de jertfa euharistică: „Cum se poate?! Auziți în fiecare zi Sus inimile! și parcă ați auzi exact invers, vă îndreptați inimile spre pământ!” Le întoarcem spre micile probleme zilnice, ne scufundăm în nisipurile mișcătoare ale grijilor lumii, în timp ce, cu reculul pe care ni-l dă liturghia, mulți munți ar trebui să ne pară mici mușuroaie!

Fericitul Henri Suso spunea: „Cu mare înflăcărare strigam către inima mea și către toate inimile de pe pământ: Sus, inimi captive! Părăsiți legăturile strâmte ale iubirii trecătoare! Sus, inimi adormite! Treziți-vă din moartea păcatului! Sus, inimi vanitoase! Smulgeți-vă din mediocritatea unei vieți lenevite și negijente! Înălțați-vă din toate puterile spre Dumnezeul plin de iubire! Sursum corda!

(Text: Nicolas Buttet, L’Eucharistie a l’ecole des saints. Foto: Theo Pal)