Mănăstirea Sfânta Familie

Pr. Dan Suciu

Acest mister al Înălțării Domnului este de o bogăție insondabilă și inexprimabilă, care nouă ne este arătată prin această mișcare de înălțare, de ridicare. Simbolismul înălțării este deosebit de puternic pentru noi, deoarece el exprimă în sensibil semnificația vocației umane: depășirea de sine pentru un Altul mai mare decât noi. Atunci când se înalță, atunci când urcă, omul iese din mulțime, din rutina zilnică, pentru a ajunge într-o ipostază nouă, într-un context nou, deasupra celorlalți și deasupra condiției sale obișnuite. Prin înălțare omul se cunoaște mai bine cine este, și mai ales se împlinește pe sine, atunci când această ridicare nu este din orgoliu, ci din iubire pentru un ideal / o persoană mai mare decât el. Cu atât mai mult, înălțarea este cea mai potrivită imagine pentru „drumul” spiritual al omului către Dumnezeu. Nu degeaba toate alianțele dintre Dumnezeu și oameni, precum și toate momentele cele mai importante din viața lui Cristos (inclusiv Înălțarea), se petrec pe munte, la înălțime. Înălțarea lui Isus ne arată, din punct de vedere simbolic, vocația noastră (personală și comunitară, în Biserică) la cer, la comuniunea cu Dumnezeu, la îndumnezeire. Altfel spus, Înălțarea lui Isus ne arată și ne deschide un drum care ne conduce până la Tatăl, și ne cheamă să îl parcurgem de-a lungul vieții noastre.

*

Îngerii care apar în textul Înălțării confirmă trecutul, întăresc prezentul și îndreaptă puternic spre viitor. Prin haina lor albă și prin însăși prezența lor, îngerii confirmă Învierea Domnului. Prin cuvintele lor, ei întăresc prezentul: Isus s-a înălțat cu adevărat, nu a fost doar o nălucire. Mai mult însă, ei îndreaptă spre viitor: Înălțarea este începutul unei noi misiuni pentru Biserică, pentru discipoli. Acestora li se sugerează să plece, în numele Domnului, să împlinească poruncile și voia Acestuia, în așteptarea revenirii Sale.

Putem spune atunci că acest text al înălțării lui Isus are un caracter deschis: nu are ca scop contemplarea admirativă a unei „ieșiri în glorie” a Domnului din lumea noastră. Ea ne impulsionează pe fiecare dintre noi, așa cum a fost un impuls pentru apostolii prezenți la scenă, să pornim cu bucurie și cu curaj pe drumul nostru personal în Biserică.

*

Unele traduceri în limba română folosesc diateza activă („s-a înălțat” – în traducerile BOR și Anania), în loc de diateza pasivă („a fost înălțat” – traducerea Bulai-Budău). Aspectul pasiv trimite însă și la un conținut teologic, care dispare însă în cazul folosirii diatezei active.

Diateza pasivă sugerează o anumită pasivitate a lui Isus. Aceasta corespunde lucrării Tatălui în acest mister: Isus nu se înalță prin propria putere și din proprie inițiativă. Altfel spus, Înălțarea nu izvorăște din puterile proprii ale lui Isus, ca un miracol suprafiresc al unui om capabil să zboare. Înălțarea își are izvorul în afara lui Isus, în Altul, mai precis în Tatăl său ceresc.

Înălțarea lui Isus este cuprinsă în dinamica atracției de iubire a Fiului de către Tatăl ceresc. Această dinamică este mult mai largă decât unicul moment al Înălțării, ea cuprinde întreaga viața a lui Isus, precum și patima, moartea și învierea sa, dar cuprinde mai departe și viața Bisericii și a fiecăruia dintre noi. Tatăl îl înalță pe Isus în trup la slava Preasfintei Treimi și aceeași atracție de iubire se exercită și asupra noastră.

*

Textul Înălțării vine să aducă un răspuns la întrebarea absenței fizice a lui Dumnezeu din lumea noastră. Știm foarte bine că această „absență” a lui Cristos este resimțită uneori acut și dureros de cei încercați în diferite feluri. Textul Înălțării vine să realizeze o răsturnare de sens: ceea ce la prima vedere pare o absență, este în fapt o înălțare, o deschidere spre o altă dimensiune a realității, o intrare deplină a umanității (în Isus și prin El) în Dumnezeu. Înălțarea deja realizată a lui Isus devine drum meu. Ea are un caracter de exemplu și de vocație pentru Biserică. Isus este absent pentru că nu avea cum să rămână pentru totdeauna în lumea aceasta. Iubirea Tatălui pentru El este prea mare pentru a-l „lăsa” etern pe pământ. Pe urmele sale, nici noi nu suntem făcuți pentru pământ, ci pentru o înălțare a noastră până la Dumnezeu, pentru viața în Dumnezeu, în comuniunea persoanelor Preasfintei Treimi.

Al doilea mesaj al textului pentru noi este speranța întoarcerii lui Isus. Textul atestă prin promisiune îngerească această revenire reală a Mântuitorului. Viitorul Bisericii nu este întunecat definitiv de tot felul de obstacole de diferite feluri, deoarece noi credem această profeție primită de Înălțare, care atestă că viitorul Bisericii se termină luminos în această întâlnire cu Domnul, care se va întoarce la noi.

În sfârșit, Înălțarea lui Isus ne îndeamnă să căutăm fără încetare să ne înălțăm spiritual spre Dumnezeu, spre bine, spre adevăr. Să nu căutăm calea cea mai ușoară, nici să urmăm fără discernământ ceea ce este la modă, ceea ce fac toți în jurul nostru. Înălțarea ne învață și să plecăm din când în când din oraș pentru a urca pe munte, unde putem înțelege mai ușor toate cele spuse mai sus și pe Isus însuși.