Pentru a respecta directivele și dorințele de unitate a comunității parohiale, ale păstorului nostru, celebrările liturgice din Joia, Vinerea Sfântă și Vigilia Pascală nu vor are loc la Mănăstire. Frații vor lua parte la celebrările din Parohia noastră, Bucureștii Noi.
Vom celebra, în schimb, Sfânta Liturghie din Duminca Învierii la ora 10 : 30, așadar cu 30 de minute diferență față de programul obișnuit de duminică.
**În noaptea de sâmbătă spre duminică vom trece înapoi la ora de vară. Ora 2 : 00 va deveni ora 3 : 00.
Dacă te-ai întrebat vreodată cum este să îți rezervi un timp mai îndelung de rugăciune și de liniște, departe de tracasul vieții cotidiene, sau dacă ți-ai dorit de mult să iei parte la cateva zile de retragere pentru a te pune cu mai multă hotărâre în mâinile paterne ale lui Dumnezeu, atunci aceasta este ocazia perfectă !
Frații sunt bucuroși să deschidă larg porțile Mănăstirii pentru 2 zile de exerciții spirituale ca să ne punem la școala Cuvântului lui Dumnezeu și a Liturgiei înainte de a sărbători Paștele Domnului nostru Isus Cristos.
Sintagma, exerciții spirituale, sperăm să nu trezească amintirile neplăcute cu temele insuportabile sau cu evaluarile de la matematică. Nu, fiți asigurați, fratele John-Luke nu vă va supune unui examen la final. Nicidecum! Dacă numim acest timp privilegiat în care ne debarasăm de superfluu și de monotonia cotidianului, exerciții spirituale, este din vina iezuiților! (sic!) În mod normal, acesta este un timp de odihnă spirituală și de bucurie lăuntrică.
Fratele John-Lukeva asigura partea de conferințe în limba română, care nu vor fi lungi, ci pline de savoare. Este disponibil pentru asculta spovezile celui care dorește acest lucru și de asemenea pentru întâlniri personale de îndrumare spirituală.
Iată cum se va desfășura :
Vineri, 15 martie
la ora 18 : 00 vă așteptăm pentru a debuta acest timp binecuvântat cu rugăciunea Vesperelor, urmată de o oră de Adorație Euharistică în tăcere.
la ora 19: 45 vom lua cina împreună. Cu simplitate, voioșie și seninătate, dar în tăcere și ascultând în surdină muzică instrumentală plăcută și relaxantă. Vom avea timp și pentru a schimba idei, dar este important, zilele fiind puține, de a intra pe cât posibil într-o ambianță de tăcere exterioară, pentru a favoriza și gusta din tăcerea interioară.
după cină și spălatul veselei pe care îl vom face în comun, va avea loc prima conferință ținută de Pr. John Luke, în limba română, bineînțeles.
Sâmbătă, 16 martie
la ora 6 : 30 frații își încep programul de rugăciune în capelă cu o jumătate de oră de dialog personal cu acest Dumnezeu de care se știu iubiți. Bineînțeles, nimeni nu te va obliga să iei parte dacă tu vrei să te odihnești, deoarece zilele de retragere sunt și pentru asta. Deoarece, un trup odihnit într-o măsură justă favorizează atenția față de Dumnezeu în rugăciune și față de aproapele în ascultare. Totodată, „secretul” unor zile de exerciții spirtuale reușite este acela de a te lăsa purtat de ritm și de ceea ce ți se propune.
la ora 7 : 00 ne vom ruga Laudele
la ora 7 : 30 vom celebra cu sobrietate voioasă Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.
conferință pânâ în ora prânzului
la ora 18 : 00 Ne vom ruga Vesperele, urmate de o oră de Adorație Euharistică
După cină va urma conferința de seară.
Duminică, 17 martie
la ora 6 : 30 frații se vor ruga în tăcere în Capelă. Sunteți bineveniți sa vă alăturați nouă.
la ora 7 : 00 ne vom ruga Laudele
30 de minute de citire și împărtășire asupra Evanghelie zielei (lectio divina) de dumincă împreună cu frații
la ora 10 : 00 vom celebra Sfânta Liturghie
la ora 12 : 45 vom lua împreună un prânz festiv pentru a încheia cum se cuvine acele zile binecuvântate. Va urma cafeaua, spălatul veselei împreună și ne vom lua rămas bun asigurându-vă că vom continua să ne rugăm pentru voi.
Vom lua mesele împreună ?
Bineînțeles, chiar dacă nu am menționat fiecare masă în parte, vom și mânca în comunitate. Este nevoie! Mesele vor fi în mare parte în tăcere, cu muzică instrumentală liniștită și liniștitoare în surdină pentru crește atenția noastră la ceea ce Domnul vrea să ne spună în rugăciune sau prin ceilalți. Dar, totul va fi făcut în simplitate și seninătate.
Dar cazarea ?
Mănăstirea dispune de o casă de oaspeți cu 9 camere, cu 2 sau mai multe paturi, situate pe două nivele. Cazarea se face în camere individuale. O singură persoană în cameră sau, în cuplu, bineînțeles.
Cât costă ?
Angajamentul frațior, conferințele, participarea la rugăciune… toate acestea este de la sine înțeles că nu au preț. Ele sunt rodul misiunii noastre și a dorinței fraților ca toți oamenii să-L cunoască pe Isus Cristos.
Totodată, contribuția financiară cu titru indicativ, pentru cazare și mese, este de 200 de lei pentru trei nopți și toate mesele incluse. Totuși acest aspect nu trebuie să constituie un impediment pentru a participa. Vă rugăm să ne contactați și să ne spuneți cu simplitate dacă doriți să luați parte.
De asemnea, vom publica în curând programul detaliat. În cazul în care agenda zilnică chiar nu vă permite un weekend întreg de retragere, sunteți bineveniți să luați parte la o parte din program : la una sau mai multe conferințe, la anumite momente de rugăciune.. și asta fără a vă caza la Mănăstire.
Cum mă înscriu ?
Înscrierile se fac la fratele Vladimir prin WhatsApp, SMS sau apel telefonic la 0758 536 212.
Să ne vedem în curând, iar până atunci vă asigurăm de rugăciunile noastre,
32 Regele i-a zis lui Cuşi: „Îi este bine tânărului Absalom?” Cuşi i-a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!”
19,1 Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2
Străfundul inimii tatălui ne este dezvăluit în David. Înțelegem, astfel, că salvatorul lui Israel [David] nu și-a spus ultimul cuvânt față de fiul său rebel. Trebuia ca David să ajungă, prin prețul plătit pentru păcatul său, la această sfâșiere a inimii pentru ca să-i ajungă pe buze acest strigăt „fiul meu, de m-ar fi dat la moarte pe mine în locul tău!” care frânge inima lui Dumnezeu de fiecare dată când își vede fiii alegând moartea prin refuzul dragostei Sale. Lira tânărului muzician care îl încânta pe Dumnezeu și pe oameni nu poate să cânte această tristețe. Trebuia ca inima acestui fiu a lui Adam să fie sfărâmată pentru ca să se asemene cu inima lui Dumnezeu pentru ca să poată profeții acest răspuns care i se adresează lui însuși, David, și tutor fiilor rebeli. Ezechiel va spune mai târziu ca Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului (Ez 18, 23 și 33, 11). Dar Domnul a spus-o deja prin gura alter ego-ului său, David, că vrea să moară în locul fiilor săi rebeli. Este cu atât mai adevărat că purtătorul de cuvânt a lui Dumnezeu este această gură de păcătos a cărui inimă a fost zdrobită și remodelată de El însuși.
Din cartea Dumnezeu și imaginea sa, de D. Barthelemy – traducere personală din franceză ↩︎
Duminică, 21 ianuarie, a fost zi de sărbătoare și de bucurie aleasă în mica comunitate de frați ai Mănăstirii Sfânta Familie, dar și pentru Arhidieceza de București. Din ce motiv ?
Cu ocazia Duminicii Bibliei, fiecare Parohie a pus la loc de cinste, în fața altarului, dar și în inimile preoților și ale credincioșilor, Sfânta Scriptură. Iubitul nostru păstor, IPS Aurel Percă, a dorit să marcheze această ocazie prin conferirea slujirii speciale a Cuvântului lui Dumnezeu (lectorat) fratelui Luca csj. Despre ce este vorba ?
Ceea ce noi numim lectorat face parte, împreună cu acolitatul, din cele două trepte numite ordinele minore. Este vorba despre un minister, adică o slujire, în sânul Bisericii locale. Altfel spus, candidatul primește misiunea de a fi însuflețit de dragoste față de Sfânta Scriptură, de a o citi în mod regulat, și de a da mărturie prin conduita și viața sa că acest Cuvânt a lui Dumnezeu este cu într-adevăr viu și plin de putere, capabil să schimbe și astăzi viețile oamenilor. De asemenea, lectorul este instituit de către episcopul locului, în mijlocul comunității ecleziale, pentru a citi și proclama Cuvântul lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie, pentru a citi rugăciunea credincioșilor și chiar pentru catehizarea credincioșilor. Rămâne de spus că această slujire nu este rezervată doar preoților și persoanelor consacrate, ci și tuturor credincioșilor botezați bărbați sau femei. Așadar, să nu ezităm să discutăm în Parohiile noastre despre modalitățile de a primi această misiune nobilă de slujire a Cuvântului lui Dumnezeu.
La final, vă propunem o selecție de poze sperând că acestea vă vor transmite câtuși de puțin din atmosfera de sărbătoare de la Mănăstirea Sfânta Familie.
În urma discuției din această seară asupra lui Zorba, eroul lui N. Kazantzakis, fiecare din noi cred că a plecat nu cu răspunsuri ci poate cu mai multe întrebări.
Autorul situează cele două personaje principale într-un dualism accentuat, creând astfel o tensiune pe care nu o absoarbe într-un alt treilea personaj sau prin metamorfoza radicală a unui dintre ei. Intelectualul anonim, pasionat de citirea și de scrierea cărților, tipul „șoarecelui de bibliotecă” care, după cum o mărturisește el însuși, dacă ar fi să aleagă între a se îndrăgosti de o femeie și a citi un roman de dragoste, n-ar ezita să aleagă romanul. El este omul care cerne întreaga realitate înconjurătoare prin sita rațiunii. Orice trăire sau experiență de viață este supusă unui proces de transformare, prin activitatea reflexivă, într-o idee goală, lipsită de substanța vieții. Antiteza sa, Zorba, este poate proiecția autorului a idealului de spontaneitate și de om care trăiește în lume fără nicio mediere, alta decât cele cinci simțuri și a elanului vital de care se simte animat și căruia îi dă curs ori de câte ori acesta se manifestă și pune stăpânire pe el.
Amândoi sunt în căutarea libertății și a plinătății vieții, dar fiecare conform modului său specific. Primul își caută libertatea în creația literară, iar cel de-al doilea în trăirea intensă a fiecărei clipe. Primul este precaut, reflexiv și chiar temător în a-și trăi viața. Cel de-al doilea „se aruncă” în viață, după cum înotătorul se aruncă în apa rece fără să se gândească nici la ce face și nici la consecințe. Dincolo de portretul atrăgător, a lui Zorba, de vitalitate, spontaneitate, de angajament totul sau nimic în ceea ce face și simte, aceasta este critica pe care i-aș face-o: este punerea în scenă a omului nietzschean care are ca singură lege aceea de a da curs elanului vital ce locuiește în el fără a face un discernământ încotro îl conduce, spre bine sau spre rău. De fapt, categoriile de bine și rău nu există pentru el, după cum și Dumnezeu este totuna cu Satana. Este paradoxal că Zorba, cel care dorește să fie una cu lumea ce îl înconjoară, își caută libertatea printr-o dezrobire de aceasta, dar nu prin privațiune ci prin exces. De exemplu, modalitatea lui de a scăpa de obsesia ce o avea pentru a mânca nu mai știu ce anume, a fost de a mânca într-atât încât să-i pice rău, să vomite și să nu și mai dorească după aceea. În fond, se lecuiește de o pasiune față de care nu se simte liber (atracție față de … ) prin pasiunea opusă (repulsie față de …) și nu prin uzul rațiunii, adică nu prin capacitatea sa morală. Interpretez astfel, deoarece, rațiunea este legată de morală. Prin rațiune-inteligență facem o selecție în dorințele noastre în funcție de obiectul lor, de finalitatea spre care ne poartă, și alegem între bine și rău, între ceea ce este capabil să ne zidească pe noi și pe ceilalți sau ceea ce poate distruge.
Cu toată influența lui Zorba asupra intelectualului, la finalul cărții, cei doi protagoniști fiind deja despărțiți, nu dau semne de schimbare profundă. Intelectualul anonim se întoarce oarecum la viața sa de înainte, la fel și Zorba. Poate este modalitatea autorului de a nu resorbi tensiunea, deoarece aceasta locuiește în fiecare dintre noi. În noi îl găsim pe „intelectualul” anonim și pe Zorba, fiind mai aproape de unul sau de celălalt.
Pentru că este nevoie și de o concluzie, fără a renunța la un discernământ personal, cartea este și poate fi una benefică și de la care poți învăța, asta dacă depășești învelișul unor expresii și cuvinte care „se lovesc” de sensibilitatea creștină, de pasaje destul de numeroase cu o senzualitate exacerbată sau de modul reductor și grosolan în care femeia este „tratată” de către personaje. Rămâne totuși o carte care îți aduce aminte să trăiești din plin, să te bucuri de ceea ce ai, să te minunezi în fața frumuseții naturii și a vieții, și să îndrăznești să o privești totul cu ochi noi. De asemenea, este o carte despre o prietenie durabilă între doi bărbați, o prietenie care rezistă separării geografice și rămâne până pe patul morții.
Voi lăsa ultimul cuvânt unuia din citatele mele preferate care descrie foarte bine problematica operei și aspirația profundă a intelectualului nostru :
În van s-a scurs viața mea, mă gândeam; de-aș putea să iau un burete să șterg tot ce am citit, tot ce mi-au văzut ochii și mi-au auzit urechile, să intru la școala lui Zorba și să încep alfabetul cel mare, adevărat ! Ce drum diferit aș lua ! Mi-aș exersa la perfecție cele cinci simțuri, toată pielea mi s-ar bucura și-ar înțelege. Aș învăța să alerg, să lupt, să înot, să călăresc, să vâslesc, să șofez, să trag cu pușca. Aș umple carnea cu suflet. Sufletul mi s-ar umple cu carne, i-aș împăca, în fine, pe cei doi eterni dușmani ce sălășluiesc în mine …
Fratele Vladimir
***
Următoarea întâlnire : Vineri, 16 februarie la ora 19 : 30 (sau 18 : 30 Adorație)
Dragi cititori și cititoare, pasionați de literatură,
Ne vedem vineri 12 ianuarie de la ora 19 : 30 pentru a împărtăși asupra romanuluiZorba grecul de Nikos Kazantzakis. Sunteți bineveniți și la ora de Adorație ce precede serata literară.
N. Kazantzakis este cel mai tradus autor grec din secolul XX, cunoscut, în afară de această operă, și pentru „Hristos răstignit din nou” și „Ultima ispită a lui Hristos”. Drept cheie de lectură, vă propun să reflectăm în mod deosebit la legăturile dintre ficțiune/poveste și realitate/viață și la concluziile la care ajunge Kazantzakis cu privire la care dintre ele primează.
Lectură plăcută și cu folos !
Adresă : Mănăstirea Sfânta Familie, str. Jiului 35-37 sector 1
Este sâmbătă, 30 decembrie. La ora 6 : 40 suntem deja în metrou și în drum spre Gara de Nord. Acolo ne întâlnim cu mare parte din frumosul și proaspătul grup de aproximativ 30 de persoane care a acceptat invitația noastră pentru o zi de drumeție la munte.
Trenul ne depune în gara din Azuga, de unde ne îndreptăm spre Biserica Catolică pentru a celebrea Sfânta Liturghie. Ce poate fi mai frumos decât a începe o astfel de zi în rugăciune și mulțumire față de Domnul!
După Sfânta Liturghie și tradiționala poză de început de drumeție, ne punem în mișcare. Direcția, Clăbucetul Taurului. Drumul nostru este presărat de scurte opriri, de conversații multiple, râsete și voie bună. Avem ocazia să cunoaștem persoane noi și să legăm noi prietenii sau să le întărim pe cele deja în construcție.
Pauza de prânz am facut-o la cabana Clăbucet cu un vin fiert pentru unii sau un ceai cald pentru alții. După ce ne-am încălzit și ne-am odihnit nițel, o luăm la pas ușor, pe un alt traseu, până la gara Predeal de unde luăm trenul spre București Nord.
Ziua încă nu s-a terminat pentru că în tren se continuă discuția, ne jucăm diferite jocuri, se citește sau se doarme până la oprirea trenului.
Mulțumim tuturor celor care au venit cu noi, iar la final vă propunem o mică selecție de poze.
Mănăstirea Sfânta Familie 