Mănăstirea Sfânta Familie

De FR. DAN // Dacă în timpul postului căutăm o purificare sufletească, va trebui mai devreme sau mai târziu să învățăm să ne examinăm conștiința. Nu putem fi curați fără să ne cunoaștem inima, fără să fim conștienți de gândurile noastre interioare și fără să practicăm ceea ce tradiția numește paza gândului.

Examinarea conștiinței se face de obicei printr-o serie de întrebări: ce am făcut / ce n-am făcut în ziua respectivă. Există formulare de întrebări ajutătoare în diferite cărți de rugăciuni sau pe net. Dar, desigur, nu există o metodă unică și universală. Ne putem cerceta conștiința și altfel. Iată o altă cale, în trei etape.

În momentul de rugăciune de la sfârșitul zilei ne putem întreba mai întâi: Unde l-am întâlnit pe Cristos astăzi? Unele momente din orice zi au o profunzime mai mare decât altele. În unele întâlniri presimțim (sau ne dăm seama ulterior) că a fost prezentă nu numai persoana respectivă, ci și Domnul însuși. Desigur, acestea sunt momentele cele mai importante ale zilelor și ale vieții noastre, momentele în care Dumnezeu „vine” la noi.

Poate că aceste prezențe ale Domnului ni se par foarte rare în viața noastră de oameni obișnuiți. E bine totuși să devenim cât se poate de conștienți de ele. De exemplu, știu că Dumnezeu a fost prezent în drumul meu când m-am întâlnit prima dată cu viitoarea mea soție. Bun, dar atunci poate că El e prezent și azi în viața ta când te întâlnești cu soția, după 18 ani de căsnicie. De fapt, sigur este. Treptat, practicând în acest fel cercetarea conștiinței, privirea credinței noastre se limpezește și ajungem să vedem că de fapt drumurile lui Dumnezeu se încrucișează cu ale noastre în fiecare zi. A-l presimți pe Dumnezeu prezent în fiecare persoană cu care ne întâlnim nu este ceva rezervat numai sfinților precum Maica Tereza.

Așadar, în examinarea conștiinței, căutăm în primul rând aceste momente în care Dumnezeu s-a apropiat de noi. Pentru apropierea Sa față de noi, îi mulțumim atunci lui Dumnezeu. În același timp, regăsim din nou prezența Sa chiar în acel moment, căci Cel care a venit la noi în timpul zilei nu este deloc mai departe la ceasul serii.

Vedem atunci și cum am reacționat noi la aceste prezențe ale Domnului, și acesta este al doilea moment al cercetării cugetului. Dumnezeu a venit la mine, iar eu ce am făcut? Trecem atunci prin fața ochilor faptele noastre, dar poate mai ales absențele noastre, așa-numitul păcat prin omisiune… Vom vedea de-asemenea, prin contrast, și toate momentele de vid spiritual din ziua noastră, timpul pierdut, faptele sau întâlnirile fără consistență din punct de vedere al realității.

Pentru toate acestea, îi cerem iertare lui Dumnezeu.

În sfârșit, în această prezență a Domnului, parcurgem cu gândul ziua următoare. Desigur, nimeni nu știe precis ce surprize îi rezervă ziua de mâine, dar tocmai, în afară de surprize, știm ce program și ce întâlniri vom avea. Această parte previzibilă a zilei următoare o putem privi împreună cu Cristos, în rugăciune. Pregătim astfel cu Domnul (și ne pregătim pentru) o situație mai dificilă care ne așteaptă sau pentru o întâlnire cu cineva drag.

Îi încredințăm lui Dumnezeu viitorul și îl rugăm să fie cu noi mâine.

E ușor de înțeles că în acest fel ne va fi mai ușor să trăim întâlnirea de mâine în prezența lui Dumnezeu. Iar la următoarea examinare a conștiinței ne va fi mai ușor să găsim un răspuns la întrebarea: „Unde l-am întâlnit pe Cristos astăzi?”

De fapt, examinarea conștiinței practicată în acest fel este un mijloc puternic pentru a învăța să trăim în prezența Domnului și în bucuria creștină.

Sâmbătă 13 februarie, o conferință cu Părintele Henri Wilhelm, cel care a fost superior la Mănăstirea Fraților în anii ’90 în Bucuresti.

.

Le CEREFREA Villa Noël vous invite, le samedi, 13 février 2016, à partir de 18h00, à la conférence « Le Pape François et l’écologie. Théologie, anthropologie ou écologie d’une sortie de crise ? », donnée par le Père Emmanuel Wilhelm.

Moine prêtre catholique, de formation philosophe et théologien. Dans les années ’90 il a été le supérieur du couvent bucarestois des frères de la Communaute Saint-Jean. Il est impliqué depuis plus de 20 ans dans des groupes de réflexion et d’action pour une écologie à perspective chrétienne.

Le 24 mai 2015 marque une étape majeure dans le développement de la doctrine sociale de l’Église catholique. Dans une approche englobante, le Pape François donne à celle-ci une dimension nouvelle avec son encyclique sur la question écologique Laudato Si « Sur la sauvegarde de la maison commune ».

Ce texte représente en effet une avancée dans la réflexion de l’Église catholique sur les questions écologiques. L’approche du Pape François est très originale par bien des points. D’une part, il refuse de traiter la crise actuelle comme « un problème séparé », il la voit au contraire comme organiquement liée à d’autres crises sociétales, culturelles et religieuses.
Corrélativement, il engage vigoureusement ses lecteurs à un changement radical de comportement, non seulement au niveau individuel (dimension éthique), mais aussi au niveau économique, social et politique. Bref, il propose un changement de paradigme pour notre société.
Cette approche suscite de nombreuses questions : à trop embrasser, ne risque-t-elle pas de ne rien éteindre ? Le lien entre les différentes crises est-il si fort qu’il serait vraiment illusoire de vouloir les traiter séparément, en d’autres termes, sa vision d’une unique crise multiforme est-elle légitime ? Dans sa réflexion, cette vision holistique doit prendre corps dans un nouveau mode de réflexion et de prise de décision : ne risque-t-on pas, en s’engageant dans cette voie, de parvenir à une complexité et une hypertrophie des organes de décision qui paralyseront plutôt qu’ils ne renouvelleront la société ? En d’autres termes, de quelle façon est-il possible d’adopter d’une manière pratique cette vision globale en simplifiant plutôt qu’en complexifiant les instances de gouvernement à tous les niveaux.

Cette réflexion est à corréler aux multiples initiatives qui, dans et en dehors de l’Église catholique, voient le jour et apportent bien souvent des éléments de réponse aussi convaincants que stimulants. Ils nous prouvent que le changement est possible et qu’une remise en cause des fondements libéraux (tant au plan politique qu’économique) ne signifie pas, bien au contraire, la fin de la civilisation.

Ces thèmes seront abordés dans le cadre de la rencontre de samedi soir.

Pour nous rejoindre : goo.gl/maps/wtrRSpcBsCD2