Și anul acesta dorim să punem la dispoziție un cadru propice rugăciunii și momentelor de convivialitate oricui dorește să petreacă la Mănăstire cele câteva ceasuri de încheiere ale anului 2023 și de început ale noului an 2024.
Cum se va derula seara ?
Vom expune Preasfântul Sacrament la ora 22 : 00.
Vom petrece un timp de rugăciune în tăcere în compania lui Isus Cristos Viu și Prezent pentru a purta cu el un dialog simplu, ca de la prieten la Prieten. Este momentul favorabil de a face o relectură sumară și senină mulțumind pentru anul 2023, dar și de a cere binecuvântarea pentru anul 2024.
Un frate va ține un scurt moment de meditație pentru a ne ajuta să ne rugăm.
La ora 23 : 30 ne mutăm pe terasa Casei de Oaspeți a Mănăstirii de unde putem vedea foarte bine focurile de artificii. Vom discuta și vom râde cu poftă!
Frații vor pune la dispoziție cele necesare pentru ca voia bună să fie cu noi, dar sunteți bineveniți să contribuiți cu ceea ce considerați oportun ca seara să fie și mai festivă !
Până atunci, fiți asigurați de rugăciunile noastre !
Ieri, Biserica Catolică l-a propus ca model de trăire creștină pe misticul spaniol Ioan al Crucii (1542 – 1591). Chiar și la o zi distanță, nu am vrut să ratez ocazia de a împărtăși ceva despre el.
Cum ne poate educa acesta în trăirea cu Dumnezeu ?
Sfântul nostru abundă în cuvinte de lumină și iubire. O bună parte sunt foarte cunoscute, precum:
În seara vieții noastre vom fi judecați după iubire, făcând un ecou puternic cuvintelor lui Isus din Matei 25, 31 – 46.
Sau :
Un singur cuvânt a spus Tatăl
Și acesta a fost Fiul,
Și el vorbește încă
În tăcerea cea veșnică.
Și în tăcere trebuie să-l asculte
Sufletul.
Astăzi mă gândesc la faimosul său nada-todo (nimic-tot, în spaniolă). Aceste strofe, Ioan al Crucii le inserează în tratatul său despre perfecțiunea creștină, sau cum să urci muntele perfecțiunii pentru a ajunge la vârf, adică la unirea deplină a voinței noastre cu voința lui Dumnezeu.
Iată-le, în traducere liberă :
Pentru a ajunge să guști totul,
Să nu ai gust pentru nimic.
Pentru a ajunge să cunoști totul,
Să nu cauți să cunoști nimic.
Pentru a ajunge să posezi totul,
Să nu cauți să ai în posesie nimic.
Pentru a ajunge să fii totul,
Să cauți să fi nimic.
…
Sufletul își găsește calmul și odihna în sărăcie și lipsă,
Căci atunci când nu-și dorește nimic,
Nimic nu-l trage cu forța în sus
Și nimic nu-l împovărează trăgându-l în jos,
Căci este el se găsește în centrul smereniei sale.
De fapt, concupiscența omului este cauza chinurilor și suferințelor sale. [1]
Întrebarea este cum am putea să ne lăsăm modelați de aceste cuvinte, astăzi, în epoca noastră ? Deoarece ele conțin un adevăr care transcende și depășește scurgerea veacurilor sau localizarea geografică.
Totodată, pun în paralel cuvintele, la fel de „scandaloase”, ale Sfintei Tereza din Avila (1515 -1582), bună prietenă a sfântului nostru. Un alt fel de nada-todo :
„Nada te turbe, nada te espante, todo se pasa, Dios no se muda La paciencia todo lo alcanza quien a Dios tiene nada le falta solo Dios basta. „
„Să nu te tulbure nimic, Să nu te înspăimânte nimic; Totul trece Dumnezeu nu se schimbă Răbdarea obține totul; Celui care îl are pe Dumnezeu nu îi lipsește nimic. Singur Dumnezeu este suficient. „
Astfel, mă întreb din nou, cum aș putea trăi eu, în contextul meu actual, cu alegerile pe care le-am făcut, și în complexitatea vieții mele acest solo Dios basta, Singur Dumnezeu este suficient și acest miez al învățăturii Sfântului Ioan al Crucii : pentru a poseda totul, trebui să nu posed nimic ?! Imposibil nu este ! Cu harul lui Dumnezeu, în primul rând, apoi cu pași mici și alegeri concrete.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
[1]Urcarea muntelui Carmel, Cartea I, capitolul 13.
Astăzi, atât Biserica Catolică cât și cea Ortodoxă o înfățișează ca model pe Sfânta Lucia, fecioară și martiră.
Ce putem învăța de la ea ?
Două aspecte putem reține :
Primul : Radicalitatea alegerii și fidelitatea față de iubirea lui Cristos. Lucia a răspuns DA invitației lui Isus Cristos. L-a ales ca unic Mire și a rămas fidelă alegerii sale. Și noi, în funcție de starea noastră de viață (căsătorit/ă, în căutarea vocației proprii, preot sau călugăr/iță) suntem invitați la aceeași radicalitate și fidelitate față de angajamentele noastre sănătoase de viață. Iar fidelitatea ? Se zice că-i lucru anevoios în zilele noastre, dar nu imposibil! Atunci când ea este pusă la încercare, să ne sprijinim pe fidelitatea lui Dumnezeu față de noi. Aceasta din urmă nu poate da greș, căci este necondiționată și neschimbătoare !
Al doilea : Cuvântul grec pentru a spune fecioară are și un al doilea sens : cel de pupilă a ochiului. Astfel, femeile care s-au consacrat slujirii lui Cristos, precum călugărițele, sunt pupila ochilor în Trupul lui Cristos care este Biserica Sa. Dar și noi,prin fidelitatea față de angajamentele noastre de viață,făcute din dragoste pentru Cristos, dobândim această inimă feciorelnică și devenim pupila ochilor Bisericii. Nu se spune de altfel că ochiul este fereastra sufletului ?! Ușă deschisă către ceea ce este curat și luminos!
Așa începe cartea pe care noi o numim deutero-Isaia, al doilea Isaia. Cu aceste cuvinte, Dumnezeu își mângâie poporul aflat, după distrugerea Templului și a Ierusalimul (anul 587 î.Hr.), în captivitatea sa din Babilon.
Cu aceleași cuvinte, Maica Biserică, vrea să mângâie poporul creștin care se află încă în pelerinaj spre Țara Promisă, Ierusalimul Ceresc, deci încă supus consecințelor păcatului său.
„Vorbiți inimii Ierusalimului și vestiți-i că nelegiuirea lui a fost plătită“
Da, este anunțul pe care îl vom auzi de-a lungul perioadei de Advent ce o începem duminica următoare : Domnul ne-a trimis un Mântuitor. Chiar dacă încă în trupul păcatului, nu mai suntem sclavi ai păcatului ci suntem fii. Am primit harul de a rezista ispitelor păcatului și de a trăi ca fii ai Tatălui, fii ai Luminii și nu ai nopții.
Poate una din cele mai frumoase luni ale anului, luna decembrie, iată și programul activităților la Mănăstire :
7 decembrie : Vineri de la ora 18 : 30 în capela Mănăstirii, Veghe de Adorție animată cu cântece (în română) ale Comunității Emanuel. Sora Els ne va ajuta să ne rugăm prin armoniile blânde ale clarinetului. Un moment convivial, în jurul unui aperitiv, va încheia serata. Vom transmite evenimentul LIVE pe pagina noastră de Facebook.
14, 21 și 28 decembrie : În fiecare Joi a lunii, de la ora 19 : 30, ne vedem pentru tradiționalul timp de împărtășire asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Tocmai ce am terminat capitolul 4 din Evanghelia după Sfântul Ioan. Dorim să ascultăm ca și grup ce ne spune Duhul Sfânt, pe ce drum de convertire și sfințenie ne cheamă el în concretul zilelor noastre. Sunteți bineveniți și la ora de Adorație Euharistică de la 18 : 30.
15 – 17 decembrie : Exerciții spirituale cu fratele John Luke, fost maestru de novici, în casa de noviciat din Princeville USA. Conferințe, Îndrumare spirituală, Rugăciune și Tăcere. Vom debuta acest timp forte de pregătire pentru Sărbătoarea Crăciunului vineri, la ora 18 : 00, cu rugăciunea Vesperelor. Pentru detalii complete => click pe acest link.
27 decembrie : Sărbătorim una din cele două solemnități principale ale Congregației noastre, Sfântul Ioan Evanghelistul. Vom celebra o liturghie solemnă (ora rămâne de confirmat) după care ne întâlnim pentru o agapă, un moment convivial în jurul unui pahar și a unui aperitiv. Anul acesta, avem bucuria de a-l avea printre noi pe Părintele franciscan Dragoș Kelemen care va predica pentru noi.
30 decembrie : O zi la munte cu familiile. O tradiție ce câțiva ani de a pleca la munte împreună cu prieteni ai Mănăstirii și cu toți cei care vor sa ni se alăture, familii sau persoane singure, tineri și adulți. Vom merge cu trenul, vom parcurge un traseu ușor și accesibil, ne vom juca cu zăpada și vom povesti în jurul unui vin fiert. Locația rămâne de confirmat. Înscrieri și detalii la fr. John Luke 0758 536 212.
31 decembrie : Revelion la Mănăstire. Sfânta Liturghie de mulțumire la ora 22 : 00 urmată de un timp animat de Adorație Euharistică. După care ne vom muta pe terasa Mănăstirii de unde putem vedea foarte bine focul de artificii. Înscrieri și detalii la fr. John Luke 0758 536 212.
Până atunci, fiți asigurați de rugăciunile noastre,
Fr. John Luke, fr. Leopold, fr. Luca și fr. Vladimir
Dacă te-ai întrebat vreodată cum este să îți rezervi un timp mai îndelung de rugăciune și de liniște, departe de tracasul vieții cotidiene, sau dacă ți-ai dorit de mult să iei parte la cateva zile de retragere pentru a te pune cu mai multă hotărâre în mâinile paterne ale lui Dumnezeu, atunci aceasta este ocazia perfectă !
Frații sunt bucuroși să deschidă larg porțile Mănăstirii pentru 2 zile de exerciții spirituale ca să ne punem la școala Cuvântului lui Dumnezeu și a Liturgiei înainte de a sărbători taina Întrupării Mântuitorului în ziua de Crăciun.
Sintagma, exerciții spirituale, sperăm să nu trezească amintirile neplăcute cu temele insuportabile sau cu evaluarile de la matematică. Nu, fiți asigurați, fratele John-Luke nu vă va supune unui examen la final. Nicidecum! Dacă numim acest timp privilegiat în care ne debarasăm de superfluu și de monotonia cotidianului, exerciții spirituale, este din vina iezuiților! (sic!) În mod normal, acesta este un timp de odihnă spirituală și de bucurie lăuntrică.
Fratele John-Lukeva asigura partea de conferințe în limba română, care nu vor fi lungi, ci pline de savoare. Este disponibil pentru asculta spovezile celui care dorește acest lucru și de asemenea pentru întâlniri personale de îndrumare spirituală.
Iată cum se va desfășura :
Vineri, 15 decembrie
la ora 18 : 00 vă așteptăm pentru a debuta acest timp binecuvântat cu rugăciunea Vesperelor, urmată de o oră de Adorație Euharistică în tăcere.
la ora 19: 45 vom lua cina împreună. Cu simplitate, voioșie și seninătate, dar în tăcere și ascultând în surdină muzică instrumentală plăcută și relaxantă. Vom avea timp și pentru a schimba idei, dar este important, zilele fiind puține, de a intra pe cât posibil într-o ambianță de tăcere exterioară, pentru a favoriza și gusta din tăcerea interioară.
după cină și spălatul veselei pe care îl vom face în comun, va avea loc prima conferință ținută de Pr. John Luke, în limba română, bineînțeles.
Sâmbătă, 16 decembrie
la ora 6 : 30 frații își încep programul de rugăciune în capelă cu o jumătate de oră de dialog personal cu acest Dumnezeu de care se știu iubiți. Bineînțeles, nimeni nu te va obliga să iei parte dacă tu vrei să te odihnești, deoarece zilele de retragere sunt și pentru asta. Deoarece, un trup odihnit într-o măsură justă favorizează atenția față de Dumnezeu în rugăciune și față de aproapele în ascultare. Totodată, „secretul” unor zile de exerciții spirtuale reușite este acela de a te lăsa purtat de ritm și de ceea ce ți se propune.
la ora 7 : 00 ne vom ruga Laudele
la ora 7 : 30 vom celebra cu sobrietate voioasă Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.
conferință pânâ în ora prânzului
la ora 18 : 00 Ne vom ruga Vesperele, urmate de o oră de Adorație Euharistică
După cină va urma conferința de seară.
Duminică, 17 decembrie
la ora 6 : 30 frații se vor ruga în tăcere în Capelă. Sunteți bineveniți sa vă alăturați nouă.
la ora 7 : 00 ne vom ruga Laudele
30 de minute de citire și împărtășire asupra Evanghelie zielei (lectio divina) de dumincă împreună cu frații
la ora 10 : 00 vom celebra Sfânta Liturghie
la ora 12 : 45 vom lua împreună un prânz festiv pentru a încheia cum se cuvine acele zile binecuvântate. Va urma cafeaua, spălatul veselei împreună și ne vom lua rămas bun asigurându-vă că vom continua să ne rugăm pentru voi.
Vom lua mesele împreună ?
Bineînțeles, chiar dacă nu am menționat fiecare masă în parte, vom și mânca în comunitate. Este nevoie! Mesele vor fi în mare parte în tăcere, cu muzică instrumentală liniștită și liniștitoare în surdină pentru crește atenția noastră la ceea ce Domnul vrea să ne spună în rugăciune sau prin ceilalți. Dar, totul va fi făcut în simplitate și seninătate.
Dar cazarea ?
Mănăstirea dispune de o casă de oaspeți cu 9 camere, cu 2 sau mai multe paturi, situate pe două nivele. Cazarea se face în camere individuale. O singură persoană în cameră sau, în cuplu, bineînțeles. Vom publica o serie de poze în curând.
Cât costă ?
Angajamentul frațior, conferințele, participarea la rugăciune… toate acestea este de la sine înțeles că nu au preț. Ele sunt rodul misiunii noastre și a dorinței fraților ca toți oamenii să-L cunoască pe Isus Cristos.
Totodată, contribuția financiară cu titru indicativ, pentru cazare și mese, este de 200 de lei pentru trei nopți și toate mesele incluse. Totuși acest aspect nu trebuie să constituie un impediment pentru a participa. Vă rugăm să ne contactați și să ne spuneți cu simplitate dacă doriți să luați parte.
De asemnea, vom publica în curând programul detaliat. În cazul în care agenda zilnică chiar nu vă permite un weekend întreg de retragere, sunteți bineveniți să luați parte la o parte din program : la una sau mai multe conferințe, la anumite momente de rugăciune.. și asta fără a vă caza la Mănăstire.
Cum mă înscriu ?
Înscrierile se fac la fratele John Luke prin WhatsApp, SMS sau apel telefonic la 0758 536 212.
Să ne vedem în curând, iar până atunci vă asigurăm de rugăciunile noastre,
După cum bărbatul este fascinat de fața iubitei sale, eu sunt mereu fascinat de chipul lui Cristos.”
***
„De ce oare îmi venea tot timpul în minte fața Lui ? Probabil pentru că nu e descrisă nicăieri în Biblie. Tocmai, pentru că nu e descrisă, toate detaliile sale fiind încredințate imaginației mele. Încă din copilărie, am strâns de nenumărate ori la piept fața aceea, ca un îndrăgostit ce idealizează chipul iubitei. Când eram student la teologie, la mănăstire, în nopțile în care nu puteam să dorm, făceam să reînvie mereu în inima mea fața Lui frumoasă.”
Citatul este extras din cartea autorului japonez Shusaku Endo, Tăcere, despre care vom discuta vinerea următoare, la cercul de literatură, de la ora 19:30. Povestea ei este mai bine cunoscută datorită filmului de mare succes, cu același nume, a lui Martin Scorsese. Protagonistul principal, un preot din Ordinul Iezuit, pleacă împreună cu un confrate într-o misiune de mare risc în Japonia secolului XVII. Autoritățile japoneze, la câteva decenii după ce i-au primit favorabil pe misionari creștini precum Sfântul Francisc Xaveriu, din interes strict de negoț, încep o persecuție feroce asupra creștinilor. Mulți dintre aceștia, țărani din pătura socială cea mai săracă, ajung să fie supuși supliciului torturii pentru a-i forța să apostazieze, să renunțe la credința în Dumnezeu, și pentru a-i convinge pe preoți că kerigma (Vestea cea Bună a Mântuirii) nu-și poate înfige rădăcinile în terenul mlăștinos al necredinței Japoniei. Scopul autorităților este de a conduce preoții către renegarea lui Isus Cristos. Astfel, eradicare credinței creștine, trece prin suprimarea preotului[1]. În acest context, preotul Sebastian Rodriguez, pornește spre Japonia cu focul misionar în inimă.
Este un personaj îndrăgostit de Isus Cristos căruia îi revine adesea în minte imaginea chipului Mântuitorului. Creștinul este, prin esență, un căutător al chipului lui Cristos. El este cel care a întâlnit cel puțin odată privirea Mântuitorului, ochi în ochi, iar de atunci pornește într-o căutare asiduă a acelui chip de-a cărui frumusețe a fost fascinat. Tema Chipului lui Isus Cristos, pare să traverseze întreaga carte. Sebastian se întreabă adesea care erau trăsăturile feței Sale, considerând că nici măcar marii pictori nu au reușit să surprindă în operele lor ceva din maiestatea Sa [3]. Acea privire dumnezeiască și omenească în același timp, despre care Biblia nu oferă niciun indiciu, este cu totul încredințată imaginației sale. Tăcerea Bibliei asupra descrierii feței lui Isus Cristos lasă un spațiu gol pe care este necesar să-l umplem fiecare dintre noi cu experiența prieteniei noastre cu El. În același timp, această tăcere, permite ca Fața Mântuitorului să nu devină un idol, ci ca ea să se identifice cu fiecare om în parte, în special cu cei săraci, marginalizați sau împovărați de suferință.
Paradoxal, slava lui Dumnezeu se răsfrânge asupra omului cu precădere în Pătimirea lui Isus Cristos [4]. La fel strălucește fața Domnului în cei flămânzi, însetați, bolnavi, străini, goi sau închiși [5]. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu ascuns (Deus absconditus) [6]. Orice manifestare divină, este în același timp o voalare a slavei Sale. Deoarece Dumnezeu respectă libertatea omului, o manifestare „preaexplicită” a frumuseții Sale ar coincide cu o suprimare a liberului arbitru. Omul ar fi constrâns să-L aleagă și nu ar mai face-o din iubire. În același timp, ochii sufletului nostru au nevoie de o purificare. Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu ! [7]Fiecare dintre noi avem nevoie să parcurgem un drum de convertire pentru a ne deschide din ce în ce mai mult frumuseții și noutății dumnezeiești. Este ca și aprecierea unei picturi. Fără o educație în acest sens, privirea noastră nu ar știi să repereze finețea și frumusețea unui tablou, ci s-ar mărgini într-o perspectivă grosieră. Doar prin curățirea gândurilor și a faptelor, aproapele nostru, în special cei mici, va deveni icoana ce ne deschide ochii către Dumnezeu.
La final, vă propunem câteva fotografii cu frumosul vitraliu al Mănăstirii,
Fratele Vladimir
[1] Cartea este pe de o parte o poveste, inspirată sau nu din fapte reale, a rolului important pe care îl are preotul în aprinderea scânteii credinței, cât și în conservarea ei de-a lungul timpului. Comunitățile creștine japoneze descrise în carte subzistă și supraviețuiesc odată ce preotul este luat de la ei, prin organizarea unui sistem ierarhic în întregime laic de propovăduire a credinței, prin botez și adunări de rugăciune. Toate acestea clandestine, bineînțeles. Dar, acești oameni sunt însetați de Sacramente, în mod deosebit de Spovedanie și de Euharistie.
[3]Oare de ce în astfel de clipe îmi aduceam aminte de chipul unui alt bărbat ? Era fața acelui bărbat răstignit pe cruce, care inspirase mulți pictori secole de-a rândul. Deși nimeni nu îl văzuse în realitate, pictorii își închipuiseră fața Sa din ce în ce mai frumoasă și mai pură, punând în ea toate rugăciunile și visurile oamenilor. Cu siguranță adevăratul lui chip trebuie să fi fost mult mai mândru de atât.
[4] Este atât teologia lui Hans Urs Von Balthasar, cât și învățătura Evangheliei după Sfântul Ioan.
Punând în paranteză, pentru moment, cotidianul zilei încărcat adesea cu provocările și dificultățile sale, cu repetitivitatea monotonă și chiar banalitatea sa inexorabilă, viața la Mănăstire este o continuă întâlnire cu sacrul. Totul este dispus în așa fel încât să favorizeze și să înlesnească conștiința că Dumnezeu este Viu și prezent până în cele mai mici detalii ale vieții de zi cu zi.
Locul este amenajat în așa fel încât, pe lângă utilitate și eficiență, el să ofere ochiului un decor frumos, armonios, în care să se găsească și mici ferestre către Transcendent: o icoană, un rozariu, Biblia sau alte cărți de literatură creștină. Capela și sala de mese sunt spațiile în care ne petrecem cel mai mult timp de-a lungul unei zile. Este normal atunci ca ele să fie cele mai îngrijite. Deoarece, în prima ne întâlnim, ca și comunitate, cu Dumnezeu, iar în a doua construim această comunitate prin frugalitatea sau generozitatea meselor luate împreună. În capelă dialogăm cu Dumnezeu, iar în sala de mese discutăm între noi.
Timpul este și el împărțit într-un ritm care să echilibreze rugăciunea cu „viața de zi cu zi”. Nu pentru a le separa sau opune, ci pentru ca tot ce facem în decursul unei zile să fie pătruns de dialogul pe care l-am avut cu Dumnezeu. Ziua ne este punctată de anumite intervale de timp în care ne dedicăm exclusiv rugăciunii, cu toată precaritatea umană inerentă. Aceste momente forte reprezintă coloana noastră vertebrală. Ele sunt pivotul sau centrul de greutate, dacă vreți, al întregii noastre zile și chiar al întregii noastre vieți. „Dumnezeu, primul slujit” spunea Ioana d’Arc în fața acuzatorilor ei. La fel și noi, frații, vrem să-l punem pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră și facem aceasta, în mod concret, prin aceste intervale de timp consacrate rugăciunii. De acolo primim noi energia necesară pentru a-i sluji, mai apoi, pe cei pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale. Pentru noi, „cheia succesului”, nu este o rugăciune perfectă, fără niciun gând care să ne distragă atenția, ci iubirea și regularitatea cu care venim la aceste întâlniri cu Dumnezeu.
Astfel, timpul și locul de viață a unui frate[1]este sfințit și servește creșterii în cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu. Asemănător unei căsnicii care și ea are nevoie de un cămin comun și de intervale de timp calitative și exclusive în care soții pot crește în cunoaștere și iubire reciprocă.
Iar acum să lăsăm și imaginile să vorbească,
Fratele Vladimir
[1] Preferăm termenul de frate decât cel de călugăr deoarece, în Biserica Catolică, ambele desemnează persoane care și-au consacrat viața slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor, dar prin două modalități diferite. Spunem noi, prin două forme de viață diferite. Voi căuta să vorbesc despre această distincție într-un articol următor.
Mănăstirea Sfânta Familie 