Mănăstirea Sfânta Familie

Rozariul este o rugăciune pentru acasă și este o rugăciune de spus pe drum. O rugăciune care construiește comunitatea și o rugăciune care ne îndeamnă să pornim la drum.

Marile tablouri ale Buneivestiri ne prezintă de obicei o scenă domestică. Îngerul vine la Maria, care se află în camera sa. Deseori, în fundal, se vede o mătură sprijinită de perete, sau alte instrumente casnice. E normal să fie așa, întrucât Cuvântul lui Dumnezeu vine să locuiască la noi.

Există tradiția de a spune Rozariul în fiecare zi în familie. Începând cu secolul al XV-lea apar chiar fraternități ale Rozariului, care se reunesc pentru a se ruga împreună. Astfel, Rozariul e strâns legat de rugăciunea împreună, în familii. (…) Amintirile mele legate de Rozariul în familii sunt destul de comice. Noi nu-l spuneam acasă, dar mergeam deseori la niște verișori care îl recitau împreună în fiecare seară. De multe ori era o catastrofă! Oricât de bine închideam ușile, cățelul reușea de fiecare dată să ajungă în camera unde ne rugam toată familia și venea să ne lingă pe față. Astfel, intențiile noastre cele mai pioase se terminau cu lacrimi de râs…

Cuvântul îngerului îi schimbă complet Mariei viața de acasă. Maria pleacă într-o călătorie care o va conduce la Elisabeta, la Betleem, în Egipt și la Ierusalim. Această călătorie se va continua și îi va frânge inima, la Cruce. În sfârșit, această călătorie o va conduce pe Maria până la slava Cerului.

Am ajuns să consider Rozariul rugăciunea preferată a călătoriilor mele. E o rugăciune de spus în aeroporturi și în avioane. E o rugăciune pe care o spun adesea când ajung în locuri noi, unde mă întreb ce-o să găsesc și ce voi face. E o rugăciune pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, la plecare. (După: Timothy Radcliffe, o.p.)

Rugăciunea „Bucură-te Marie” începe cu cuvintele îngerului Gabriel: „Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine”. Îngerii sunt niște profesioniști ai evanghelizării… Cuvintele arhanghelului Gabriel sunt predica perfectă. Și, în plus, e și scurtă! Îngerul proclamă esența oricărei predicări: „Domnul este cu tine!”. Aceasta e esența oricărei predicări, să ne spunem unii altora: „Ave George, Ave Marius, Domnul este cu tine!”

Pe vremea sfântului Dominic, rugăciunea Ave Maria era formată numai din cuvintele îngerului și ale Elisabetei, așadar, numai din cuvintele care ne-au fost adresate. De-abia mai târziu, la Conciliul din Trento (1545-1563), au fost adăugate cuvintele noastre către Maria.

De multe ori considerăm rugăciunea ca un efort pe care-l facem pentru a-i vorbi lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră seamănă uneori cu o luptă pentru a atinge un Dumnezeu îndepărtat. Ne aude oare? Dar această rugăciune simplă ne arată că nu este așa. Nu noi începem convorbirea. Noi nu vorbim decât pentru a răspunde Celui care ne-a vorbit deja. Pătrundem într-o discuție care a început în lipsa noastră.

Salutarea îngerului și a Elisabetei se continuă cu cuvintele pe care i le adresăm noi Mariei. A doua jumătate a rugăciunii este ca un ecou al celei dintâi. Îngerul a spus „Bucură-te Marie, cea plină de har” – de pe buzele noastre răsună același salut: „Sfântă Marie…”. Elisabeta a spus „Binecuvântat este rodul trupului tău” – noi spunem „Maica lui Dumnezeu”. Suntem precedați de Cuvântul lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră este Dumnezeu care vorbește în noi. Pătrundem într-un dialog care este viața Preasfintei Treimi. (Timothy Radcliffe o.p.)

Când am fost rugat să vorbesc despre Rozariu, vă mărturisesc că am avut un moment de panică. N-am citit nimic despre Rozariu și nici n-am reflectat vreodată despre el. Pentru mine Rozariul este doar o rugăciune pe care o fac, fără să mă gândesc, la fel cum respir. Respirația e foarte importantă pentru mine. Respir mereu, dar n-am făcut niciodată o conferință despre respirație. Rozariul, la fel ca respirația, e foarte simplu. Ce-ar fi de spus?

…Aspirăm toți la simplitate. Sfântul Toma d’Aquino spunea că nu-l putem înțelege pe Dumnezeu deoarece Dumnezeu este cu desăvârșire simplu. Simplitatea sa depășește toate conceptele noastre. Pentru a ajunge la simplitate, trebuie să depășim complexitatea.

Există o falsă simplitate, de care trebuie să scăpăm. E simplitatea celor care au mereu răspuns la toate, cu prea multă ușurință, simplitatea celor care știu totul dinainte. Aceștia sunt fie prea leneși, fie incapabili să gândească.

Există și simplitatea veritabilă, simplitatea inimii și a privirilor limpezi. La aceasta nu putem ajunge decât lent, ajutați de harul lui Dumnezeu, apropiindu-ne de simplitatea sa orbitoare. Rozariul este atât de simplu! Dar simplitatea sa e profundă și înțeleaptă. Este tocmai simplitatea la care aspirăm și care dăruiește pacea. (…) Rozariul ne invită să descoperim această simplitate profundă a înțelepciunii veritabile.

Copiii uită adesea să mulțumească și cred că totul li se cuvine. Semănăm puțin cu ei, nu-i mulțumim îndeajuns Mariei pentru tot ce-a făcut pentru noi de-a lungul acestor ani de când existăm, pentru Isus, pentru Tatăl… Să-i mulțumim acum Mariei pentru toată dragostea sa, pentru toate atențiile ei delicate față de noi. Înainte de toate îi mulțumim că este Mama noastră, și îi cerem, o rugăm să fie tot mai mult Maica noastră. (…)

Dumnezeu ne-a dat-o ca mijlocitoare pe Fecioara Maria ca să creștem mai mult în iubire și ca să păstrăm mereu atitudinea de copilărie spirituală pe care ne-o cere credința. „Dacă nu veți deveni ca pruncii, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”. (Pr. M-D Philippe, Roma, 2006)