Mănăstirea Sfânta Familie

Într -un moment din viața mea în care părea că totul se prăbușește în jurul meu, în care nu știam în ce direcție să mă îndrept, am descoperit că există un loc care, pentru mine, părea desprins de lume, de forfota cotidiană, de grijile zilnice, de tot ce mă împiedica să mă regăsesc pe mine. Am descoperit în spatele unor ziduri o mănăstire în care cuvântul „simplu” definește locul cu oameni deosebiți și plini de iubire. Un loc unde iubirea necondiționată este la ea acasă. M-am hotărât să-mi petrec câteva zile ruptă de lumea exterioară. Acolo am descoperit ce înseamnă să stai singur într-o bisericuță simplă, fără opulență, și să vorbești cu Dumnezeu. Deși eu sunt ortodoxă, asta nu m-a împiedicat să mă rog, să citesc pentru prima oară Biblia, să vorbesc cu Dumnezeu. În momentul în care am sosit acolo sufletul meu era răvășit, nu puteam să articulez nici un cuvânt pentru că-mi venea să plâng. Ușor ușor, mi-am regăsit liniștea, acea liniște sufletească ce lasă gândurile să plece și care te ajută să regăsești iubirea față de Dumnezeu. Inițial mi-a fost teamă că cei de acolo vor încerca să-mi vorbească despre catolicism, despre ceea ce înseamnă învățătura lor, dar nu a fost deloc așa. M-au lăsat să mă descopăr pe mine și partea divină din mine, pe drumul meu. Le mulțumesc tuturor pentru sprijinul oferit.

După un timp l-am dus și pe fiul meu în vârstă de 9 ani să participe la Liturghia de duminică. Ce l-a impresionat? SIMPLITATEA.

(L.A., 44 ani, manager)

Liniștit. Multă liniște pe care viața cotidiană nu este în stare să ne-o ofere. O zi la frați înseamnă, pe lângă un cămin deschis, cald, împresurat cu oameni care vor să te ajute, o desprindere de problemele zilnice. Odată trecut de pragul mănăstirii, simți că ai trecut într-un loc unde nu te poate deranja nimeni, unde claxonul mașinilor și zgomotul tramvaielor este parcă la sute de kilometri distanță.

De asemenea, de fiecare dată când simți că ai nevoie să îi oferi un timp lui Isus, poți coborî în capelă unde el te așteaptă să i te deschizi. Nu trebuie să fie neapărat o vizită programată. Trebuie „să te lași în voia Domnului. Să trăiești fără planificare, cu speranța că Dumnezeu va avea grijă de toate” după cum spunea fratele Dominic într-un pelerinaj.

Nu am să spun mai multe, încheind prin a spune că noi oamenii am ajuns să trăim prea complicat, uitând de bucuria de a ne regăsi în lucrurile simple, în liniștea unei nopți petrecute într-o mănăstire.

(C.F.B., 18 ani, elev)

Reculegerea la Mănăstire : un moment de liniște, de lumină și de căldură. Un loc unde găsim oameni, frați și preoți plini de har, atenți la nevoile noastre, dar foarte discreți. Persoane care nu invadează, care îţi permit să te bucuri de timpul tău, de regăsirea ta, prin Domnul. Mi-am dorit o mică escapadă din agitația zilnică, din trafic, deadline-uri și „problemele” nesfârșite pe care le vedem peste tot și pe care, uneori, ne place să le accentuăm, că să părem „importanți”. O bibliotecă întreagă ne stă la dispoziție pentru a citi din viețile și scrierile Sfinților, reviste creștine și enciclopedii – toate pentru a ne da răspunsuri și a ne ajuta în a găsi Calea, Adevărul și Viața. A-l găsi pe Domnul nostru, prin lectură, adorație și discuții pline de har. A-l vedea de fapt pe Domnul prin toți și toate. Am căutat o escapadă din cotidianul frenetic și am găsit o oază de lumină și de liniște, o oază de bucurie eternă, la care mă pot întoarce oricând să îmi extrag seva, să mă reîncarc. Am ajuns să văd cum situația se schimbă și să consider reculegerea/întâlnirile de la Mănăstire drept viața adevărată, și „agitația zilnică” drept escapada din adevărata viață. Am început să văd lumea cu alți ochi – nu cu „faimoșii” ochelari roz, ci cu ochii Credinței în Domnul.

(C. B., 30 ani, jurnalist)

Poate părea ciudat, dar mănăstirea noastră nu e doar pentru călugări… E loc în ea și pentru „oameni normali”, cum ni se spune uneori 🙂 Avem mai multe camere în care doritorii pot petrece un timp mai liniștit. Dacă ai o alegere importantă de făcut și ai nevoie de mai multă lumină; dacă n-ai curajul să iei o hotărâre și vrei să-l găsești; dacă vrei să vezi mai bine în viața ta, sau să vii mai aproape de Dumnezeu, atunci câteva zile la mănăstire îți pot face mult bine.

Ce faci concret la mănăstire? Ai o cameră pentru tine, în care poți citi, studia, repeta pentru examene. Te poți gândi la ale tale și te poți odihni. Poți veni prânz și la cină cu frații. Poți sta în curte, în aer liber, poți lucra la grădină sau poți da o mână de ajutor la treburile casei. Poți participa la programul de rugăciune al fraților sau te poți ruga singur în capelă, cât dorești. Poți vorbi cu un frate sau te poți spovedi.

Cât poți sta la mănăstire? O zi, două, un week-end, o săptămână, în funcție de ce vrei tu, de ce ai nevoie.

Ce trebuie să faci pentru a veni? Să dai un mail la bucuresti@stjean.com de genul „aș vrea sa vin puțin la mănăstire, se poate?” Sau un telefon la 0751 463 514, la fratele Dominic, cel care se ocupă de oaspeți.

Cât costă? Nu avem un tarif, dar trăim din donații. Poți face și tu o donație, după posibilități.

Cine mai vine pe la mănăstire? Vom publica zilele următoare câteva mărturii.

Pe curând!